Imi fac o scoala doar a mea

Simt nevoia sa citesc carti groase, cu cuvinte dificile, si sa ma duc la cursuri, cu caietul de notite indoit in geanta, si sa discut despre pictori impresionisti si istorie si arhitectura si design. Si sa-mi pun mintea la treaba, pentru ca odinioara eram un soarece de biblioteca iar acum sunt doar un opossum de internet. Si trebuie sa-mi caut iar carnetelul de bal, sa vad ce concerte mai scriu in el si in ce sali imi mai pun tenisii sa danseze. Si simt nevoia sa construiesc ceva de la 0. 0 este cel mai minunat numar, atat de alb si inocent. Si vreau sa fac toate astea fara sa-mi mai fac planuri, am ajuns sa ma tem de planuri, nu-mi ies niciodata, se usuca pe picioare cum vad lumina soarelui. In timp ce lucrurile neplanificate se maresc si se umfla ca niste pepeni vargati si copti. Un alt semn ca fara control e mai bine, se pare :)