Thursday, October 30, 2008

Premii

Madelin zicea ca nu o sa raspund la leapsa asta. Ha!
Cum sa pierd ocazia asta de a da niste premii?

Asa ca, premiul "I love your blog" se duce la urmatorii:
klara - nu numai ca scrie foarte, foarte bine si are multe povesti de spus, dar mai e si tanara si foarte frumoasa si rade cu atata pofta incat iti vine sa o pupi. d-abia astept sa ma intalnesc din nou cu ea.
ionut - ionut vede mereu ceva pe unde trece si noroc ca face poze. trec si eu pe acolo, dar nu vad mereu pozele. sau cand le vad, n-am aparatul la mine. asa ca le vad la el pe blog.
treibadica - pentru ca sunt doi oameni + un omulet foarte simpatici si am un sentiment tare bun cand citesc ce scriu ei acolo
camilla - mi-ar placea sa fiu ca ea, cu o viata simpla, luminoasa si linistita, un sot misterios si un caine celebru, incredibil de talentata, angajata a propriului studio. si mai e si din suedia. daca exista vreun blog care sa ma inspire, asta e the one :)
ruki - nu am pus-o aici pentru ca are pile la mine, fiind prietena si colega mea de apartament. imi place foarte mult cum scrie, de altfel e singura persoana cu care pot sa scriu "la 4 maini" si murim de ras ori de cate ori scriem povesti la ea pe blog. si-mi mai place cum sterge posturi scrise la manie, atunci cand ne certam :)) si pentru ca e una din putinele persoane careia pot sa-i spun foarte usor "i lav iu, ba!".
iulia - pentru poze frumoase, pacat ca rare si pentru cum ma linisteste blogul ei. mi-e dor de ea foarte tare! :(
weebzam - pentru muzica frumoasa de fiecare zi, pentru ca mi-a dat poza cu brandon flowers desi the killers i se pare o formatie inutila, pentru ca i s-ar parea normal daca mi-as tatua un pacman pe umar ( nu multi imi stiu latura asta :))) si pentru alte lucruri pe care i le spun doar IRL :))
Si multi altii. Ma gandesc sa dau premiul asta mai des. Cum imi place cum scrie cineva, cum ii pun premiul in brate :)

Wednesday, October 29, 2008

Ce urmeaza

Uneori ma subtiez si intru intr-o lanterna ca sa vad totul printr-un ochi de lumina si sa pot sa focalizez. E o lanterna speciala, un telescop cu ochelari si lentile de contact, care-mi spune ce vreau atunci si acum. Pentru ca sunt cinstita cu mine si recunosc ca de multe ori nu stiu ce vreau. Stiu ce am vrut acum un an, doi, cinci si raman acolo, pentru ca mi-e greu sa recunosc ca ma fac mare si-mi schimb dorintele. Uneori imi dau seama de asta la timp. Gata, le-am indeplinit, merg mai departe.
Singurul meu scop de ceva vreme este sa fiu linistita si sa rad orice ar fi. Si am ajuns sa fac asta. Dentistul meu se minuna ieri de cat de cuminte si vesela pot sa fiu, in timp ce ceilalti pacienti stateau pe scaune si-l improscau cu ura prin lanternele lor. Dar acum ca mi-am atins scopul si imi pastrez linistea chiar si la dentist, ce vreau in continuare oare?
Vreau lucruri simple si albe, vreau o foarfeca buna pentru tuns, vreau sa am o gradina nici prea mare nici prea mica, unde sa pot planta bulbi de lalele si un artar pitic, langa un mestecan, vreau o banca jumatate la soare, jumatate la umbra, vreau o casa cu tapet verde pe pereti, podele de lemn, perdele care se umfla de curent, plina de oameni sanatosi. Vreau un pian in sufragerie si zahar in zaharnita. Vreau sa duc o fata mica prin lume, oriunde isi doreste ea si sa scriu o carte atat de frumoasa si atat de simpla incat oamenii sa o citeasca din 10 in 10 ani si sa o imprumute si altora. Zis si facut?

Tuesday, October 28, 2008

Grasshopper escapement


http://en.wikipedia.org/wiki/Grasshopper_escapement

Pe vremea cand timpul era condus cu mana de fier de un om-lacusta cu personalitate de greier, toate minutele topaiau ca nebunele in toate punctele cardinale si cine putea sa apuce macar un picior de secunda era fericit.
Pe vremea cand toate ceasurile raspundeau la comanda unui lenes cu piele de buburuza, toate minutele aveau buline vesele si se tarau incet la soare. Pe atunci, oamenii aveau de unde alege ore intregi pe placul lor, isi umpleau plasele cu ele si le puneau oriunde, pana si-n borcanele cu crema de fata.
Acum, cand timpul e condus de o fata de masa care se desira singura in timp ce se croseteaza, tot apucam fire, se despica in mana noastra, ne agatam de fiecare capat de ata si ne bucuram de fiecare petic. Noroc ca sefii timpului se schimba din an in an si unii ne lasa sa facem provizii pentru vremuri de restriste.

Monday, October 27, 2008

Se schimba macazul pe linia rutinei 5

Dimineata deschid un ochi, scot o mana. Mi-e frig. Bag mana la loc in plapuma si mai adorm 5 minute care trec repede. Scot repede mainile si topai de 3 ori pe loc, ca un baschetbalist care face incalzirea. Apoi intru cu piciorul intr-un prelungitor de priza si ma apuca rasul, in loc sa ma doara. Trece cam o ora pana sa fiu in stare sa scot o vorba, dar apoi recuperez.
Seara, dupa ce rad mult cu Ruki ( sau plangem mult, depinde de situatie :)), dar asta mai rar), dupa ce vorbim de politica si alegerile din America, baieti, barbati si alte lighioane, incerc sa-mi aranjez pernele cum trebuie, mai arunc cu lucruri din pat pe jos, incercand sa-mi fac loc, citesc un pic si ma uit in sus intr-un colt unde se afla in permanenta un paianjen. Si apoi ma ridic si sting lumina si invariabil imi cade in cap cate un lucru.
Mi se pare ca rutinele astea o sa se schimbe in curand. E mai greu sa le pastrezi cu cineva langa tine. Duca-se in lumea rutinelor parasite!
:)
no comments for this post.

Saturday, October 25, 2008

Jazz

Am fost ieri la Masters of Jazz si am dansat pe scaun. De cate ori ascult jazz, imi trece tot raul si toata tristetea, de parca se sterge totul si nu mai raman pe lume decat acoperisurile si burlanele care picura si strazile laturalnice iar eu sunt o pisica fara nici o grija, care sare peste o cornisa.
Este un sentiment de libertate si nepasare pe care il am foarte rar si pe care am invatat sa-l pretuiesc pentru ca de fapt imi contrazice firea mereu macinata de niste probleme, amanunte, prostii.
Va fi un weekend foarte frumos pentru mine si asta va urez si voua. Acum ma duc sa ma bag inapoi in pat, pentru ca afara e atat de urat iar eu am aprins lampa si citesc autobiografia Agathei Christie, o carte desueta si absolut minunata, ca un garden party literar. Si rad pentru ca pe atunci toate fetiscanele aveau fantezii despre cum barbatii pe care ii iubeau se imbolnaveau grav si mureau in bratele lor si-mi amintesc si eu clar cum am nutrit prin gimnaziu niste ganduri asemanatoare pentru niste baieti :)) E ceva specific feminin.
Iar Agatha Christie se indragostise de un receptioner de la hotel, care era inalt si subtire ca o tenie, si pe care visa sa-l ingrijeasca de ciuma in Indochina.

Thursday, October 23, 2008

Demnitatea plantelor

Civilizatie

Probabil lucrurile o sa se schimbe si pe aici in momentul in care o sa vedem ca tot ce exista in jur are demnitate. Dar mai intai sa avem noi demnitate.
Ma gandeam la relatia om-copac. Ma gandesc la toti nucii batrani, pe care eu ii simt ca niste bunici si pe care ii simt vii, care au fost taiati pentru o casa gri cu piscina. Ma gandesc la niste mesteceni tineri, pe care cineva lipise guma. La toate florile din fata unui bloc pe care golanii le ard cu tigarile din lipsa de ocupatie si sens. La plantele din scara blocului pe care nu le respecta nimeni. La brazii de Craciun cand zac la tomberon sau pe la colturi de strada. La petuniile lasate sa se usuce in unele parcuri. La puietii de copacei care sunt asa de fragili in sera pe langa care trec zilnic. Nu mi se par cu nimic mai prejos decat niste pui de gaina.

Wednesday, October 22, 2008

Arhitectura egocentrica

De cate ori ma intristeaza ceva, simt nevoia sa ma linistesc, sa tac si inchid usa. Orice usa. Oricum nu-s prea vorbareata, dar cand sunt trista devin de-a dreptul muta in exterior si dau tare la sonor in interior. Ma uit la filme, imi fac singura teatru, prajituri invizibile si am grija de mine. Nu e mare lucru: trebuie doar sa nu gandesti de rau despre propria ta persoana. Sau e cel mai mare lucru.
Nu te invata nimeni cum sa ai grija de tine, cum sa ai de-a face cu nefericirea, sau cu prea-marea fericirea, sunt o gramada de parinti care nu te invata nici macar cum sa te speli corect pe dinti sau pe maini, daramite sa te invete cum sa speli gandurile negre. Spune saru'mana la oameni batrani, respecta pe x si y, poarta-te frumos cu z dar nu-ti zice nimeni ce sa-ti spui tie atunci cand esti dezamagit si suparat, cand ramai doar tu cu tine. Fiecare se descurca in interiorul lui asa cum poate, desi pentru unii e mult prea greu, pentru ca unii descopera ca si-au construit un azil sinistru in interior sau pur si simplu nici nu au o casa interioara, dorm sub cerul liber al propriului eu si le tuna si fulgera in cap.
Eu mi-am construit un fel de hamac. Uneori ma mai invart cu el, dar alteori reusesc sa ma catar in el si sa ma linistesc. Noroc ca macar palmierii sunt grozav de trainici ( desi au o ciudata nuanta portocalie). Incetul cu incetul construiesc si o coliba. Una rudimentara, din stuf. Dar cum aici la mine e vreme calda, pentru ca am probleme cu circulatia, o coliba comoda e de ajuns. D-abia astept sa ajung la fineturi gen cumparatul suportului pentru polonic si oale.
V-as da sfaturi, din pacate nu merge asa :( iar eu oricum visez la o zi in care o sa reusesc sa nu mai dau sfaturi de nici un fel.

Tuesday, October 21, 2008

Fara bec

Aseara m-am dus pe la ai mei si am nimerit in plina pana de curent. Dupa ce am urcat 8 etaje luminand scarile cu telefonul, am nimerit in alta galaxie. Toata lumea la etajul 8 radea si se veselea in intuneric, aprinzand sfesnice cu lumanari. Linistea te apuca de cap si ti se infunda in urechi. Puteai auzi ecoul si ce murmura oamenii in dosul usilor. Blocul scotea sunete fantastice, ca o balena sau un submarin. Toata lumea se fataia, se saluta si dadea telefon la electrica.
Asa am descoperit ca oamenii sunt mult mai buni si mai prietenosi la lumina lumanarilor si a lunii. Sau poate atunci cand este vorba de un necaz minor, care-ti da lumea peste cap la nivel moderat. Ca de obicei, tot ce este moderat face bine.
Oricum, sa mananci, sa vorbesti si sa faci baie la lumina lumanarii e ceva ce trebuie repetat.
De fapt, viata din calea careia inlaturi televizorul, calculatorul, cuptorul cu microunde este ceva ce trebuie repetat. Si banii, sa se inlature si banii.

Friday, October 17, 2008

Adevarul despre gummy bears

Povestea nu incepe cu o patratica de ciocolata, asa cum va asteptati. Ci cu descrierea apucaturilor barbare pe care oamenii le dezvolta atunci cand este vorba de ursuleti de guma. Sade ursuletul de guma pe salteluta, se uita la televizor la dezbateri politice, impreuna cu poporul, si bum, este saltat de talie si dus la polul nord. Pentru ca ursuletii din jeleu nu se mananca asa, cu una-doua. Unii barbari ii prefera calzi, asa ca ii tin in mana, in buzunar, ii baga in ceai sau ii baga la cuptor, amestecati in prajituri. Dar unii ii prefera tari, asa ca-i lasa peste noapte in punga deschisa si uneori chiar, ii baga la frigider.
Ursilor de guma le convine situatia friguroasa. Au mai multe sanse sa evadeze. Gospodina care a vrut sa faca un ou ochi si a gasit in ou un ursulet inocent, ce dormea dus invelit in albus, poate sa depuna marturie. La fel si miile de disparitii misterioase. Cati ursi n-ati scapat pe jos si dusi au fost?
Cat despre muscaturile si intepaturile pe care le patiti noaptea si le puneti pe seama tantarilor, paianjenilor, iubitului, iubitei, ma tem ca va inselati. Sunt ursuletii din jeleu evadati, aceia cu firi rele si razbunatoare, care va chinuie pielea cu ace inrosite sau tinute la frigider sau va molfaie de vii. Nu sunteti singurii cu apucaturi barbare. O familie din Cluj a ajuns chiar si la o emisiune tv despre fantome, dupa ce un ursulet din jeleu rosu de manie, care aducea un pic la fata cu Dennis Hopper, i-a terorizat nopti in sir, umplandu-i de tatuaje in forma de stea, folosindu-se de o forma de cozonac.

Ordine si discplina

Lucrurile stau asa. Daca vreti linkuri de la mine -> va duceti pe twitter. Daca vreti poze -> pe tumblr (m-am plictisit de flickr). Si pentru o perioada o sa sa postez tematic, saptamana viitoare de exemplu vreau sa postez numai povesti, peste 2 saptamani o sa postez numai lucruri rosii. O sa fie un fel de dieta disociata pe blog. Sau cum e shark week pe discovery. Traiesc un moment de ordine si disciplina si ce sa vezi, imi revin la vechiul eu, entuziast si plin de planuri. Ca tot fac ordine in jur de m-am dez-zapacit de tot.
De cand a inceput toamna tot fac ordine si in sfarsit se vad rezultatele. Nu mai am mintea obosita. E pentru prima oara cand nu mai tin legatura cu nici un fost prieten si cu nici o fosta obsesie si cu nici un fals amic ah-cat-de-iubesc-esti-asa-minunata-lasa-ma-sa-ma-folosesc-de-tine-cat-pot-in-numele-prieteniei-ce-ti-o-port. Si e pentru prima oara cand am inceput sa eliberez camera de cadourile primite. Le apreciez in continuare, nu le-as arunca niciodata la gunoi, dar pur si simplu nu mai inseamna nimic. Niste copii o sa fie fericiti sa primeasca jucarii si nimicuri.
Mi-am dat seama ca nu mai sunt genul care sa tina bradul facut tot anul, doar pentru ca ii place Craciunul :).
Ma simt ca si cum as fi facut baie, dupa ce m-am intors de afara, din ploaie, zgribulita si stropita de noroi. Oricine se simte impotmolit in trecut, ar trebui sa faca la fel.
no comments for this post :)

Wednesday, October 15, 2008

Despre caracterul si obiceiurile canarilor

Vreau sa-mi iau canari si de aceea citesc pe net despre ei. Si cate nu aflu...
Am aflat ca unii, desi frumos colorati, sunt muti. Am aflat ca de fapt femeile canari ( canare?) sunt aproape mute, scot uneori cate un "piu" ( ca sa vezi, invers ca la oameni :))) . Ca se pare ca un canar nu mai canta dupa ce si-a gasit femeia visurilor ( ca in casnicie, barbatul ( sau femeia) dupa ce se casatoresc fac burta, renunta la epilat si stau in capot, respectiv pantaloni de trening patati cu vopsea si tocanita). Cica, trebuie sa-i desparti pentru ca el sa-si dea iar in petec ( :( ce crud, nu fac ma asa ceva!). Si cica nu mai canta atunci cand naparleste si se intristeaza. Cine nu e trist cand ii cade parul, mai ales daca e barbat?
Am aflat ca Fanel Iancu si-a cumparat papagali si canari pentru farmacia sa Elefarm si a avut succes in afaceri.
Ca unii ce au nimerit canari muti, ii indoapa si-i transforma in elefanti, sperand sa dezghete astfel in ei darul cantatului. Dar cred ca mare lucru nu reusesc, probabil canarul urias ii mananca intr-o zi pe ei.
Ca le putem oferi cateva feluri de mancare gatita si calda ( ce exprimare de cabanier), ca exista vitamine pentru cantat, ca mananca seminte laptoase, ca este bine sa fie tinuti in lumina fluorescenta ( asta e bizar, d-aia mi-o fi luat mama o lampa-neon, cand dorm la ei si aprind lampa, am impresia ca am fost rapita de extraterestri si sunt lungita pe o masa alba si rece).
Si trebuie sa li se taie unghiile, dar cu grija, pentru ca altfel pot sangera pana la moarte.
O_o Canarii astia sunt foarte pretentiosi. Care este animalul cel mai usor de ingrijit? ( va rog sa nu spuneti paianjeni, ca am deja o generatie noua, sau pisici, ca incerc sa traiesc o perioada pisicaless dupa niste experiente foarte traumatizante cu pisici mici, bolnavi si aproape turbati.)

Monday, October 13, 2008

Pe ce se bazeaza relatiile. Marturii.

Pe sex ( parca-am fi in transa, orice am face, cu oricine am iesi, ajungem in cele din urma unul langa altul, in pat), pe faptul ca amandoi suntem foarte frumosi ( si ne facem impreuna cumparaturile, nu, nu mereu de la mall, nu fii rautacioasa), foarte urati ( si eu si ea avem cate un neg in mijlocul fruntii, dar nu ne deranjeaza), antisociali ( seara mancam si ne culcam, nu avem nevoie de altceva, rasa umana este periculoasa), sociali de-a binelea ( noi iesim in fiecare seara, avem multi prieteni si pantofi crapati de atata dans), ne plac muraturile ( conopida care scartaie), ne plac filmele ( noi am alcatuit imdb-ul, am vazut toate filmele de acolo!), muzica (lalalala, noi ne cantam cantece, nu ne vorbim), ne place sa facem poze ( el are un canon, eu un nikon dar le schimbam intre noi in weekend), am fost atat de mult singuri si acum ne agatam de primul care si-a ridicat ochii spre noi ( ce rau a fost cand eram singura, rau cu rau dar mai rau fara rau, adica mai bine imi fac praf nervii cu el in casa), vrea si el/ea copii ( la fel vor si parintii nostri, mai ales ei), vrea sa calatoreasca in lume ( cand eram in Haiti, s-a spart o teava in baie si administratorul a intrat sa faca curatenie si mi-a furat un covor, dar el neaga, evident) , zice ca e la fel de matur/imatur ( ma duc sa-ti cumpar tampoane/ nu ma duc sa-ti cumpar tampoane, ma!), mi-e comod cu el ( imi face masaj la picioare si doarme la mine doar 3 nopti pe saptamana), nu sforaie ( de fapt scoate un fel de piuituri, dar nu ma deranjeaza) si nu face firimituri ( si cumpara paine! tu stii ce rari sunt barbatii astia?), ii place sa faca baie, nu dus, ca si mie!!! ( evident facem baie impreuna, asa il si supraveghez, ca sa nu lase par in sapun) imi citeste gandurile ( uneori e asa ciudat, cand ma suna ex-ul, imediat dupa ma suna si iubitul sa-mi zica "te iubesc"), imi da cadouri, bani, casa, masina, aspirina ( dar ce nu-mi ia, mi-a dat si luna de pe cer, in forma de tort de bezea) , facem sport impreuna ( stam permanent imbracati in trening, daca ne vine nevoia de sport, sa fim pregatiti, impreuna!).
Fiecare cuplu poate fi descris printr-o singura actiune care-i apropie. Si de multe ori nu e dragoste. Si de multe ori e dragoste, dar nu stii pe moment. Si de multe ori e ceva, ce nu poate fi descris drept dragoste, poate e ceva mai jos decat dragostea, dar e la fel de important si te ajuta sa mergi inainte.

Best video la Anim'est 2008 - Hearts a mess. Cu ocazia asta, cam tarziu, l-am descoperit si pe Gotye, un australian pe care unii il compara cu Beck.

Un pisic mic si ciudat isi cauta familie

Pare el cam ciudatel, dar eu il suspectez ca ar avea ceva rude de rasa si cred ca s-a pierdut. Este foarte lipicios, cuminte, disciplinat si ordonat, va asigur! In fiecare seara, isi aranjeaza hainele pe scaun inainte sa se culce. Are cam 6 luni, unghiile taiate si parul pieptanat.
Daca il vreti, trimiteti un mail la razvan_razvan1977@yahoo.com.

Wednesday, October 08, 2008

Uriasele sunt mereu sanatoase

Cel mai mare regret al meu este ca nu sunt un munte de femeie, care iese in maneca scurta afara si se freaca pe fata cu zapada, care scutura plapumile de zici ca sunt simple cearceafuri si poate sa ridice in brate cate 4 copii intr-o singura mana. Sa car 70 de plase, pline toate cu fructe, grele si sa mi se para un fleac, sa apuc masinile parcate aiurea pe trotuare si le pun undeva sus, pe case, printre ciori si vrabii. Mi-as dori sa fiu uriasa, sa se zguduie pamantul cand calc si cand apar in Romana, sa se inroseasca toate blocurile din cauza luminii din bujorilor mei din obraji. Iar indienii aia care tot canta pe acolo, de ceva vreme, sa creada ca sunt Manitou.
In schimb m-am procopsit cu un corp ca un fir de ata si una-doua ma doare repede spatele, sau un deget, sau capul, sau ochii, sau tot ce vrei si ce nu vrei. Nu trebuie sa ma supere ceva, e de ajuns sa visez ceva urat ca repede organismul meu reactioneaza de parca ar fi ceva real. Spate prost si sensibilitate stupida!

Tuesday, October 07, 2008

Toamna

Am primit o leapsa de la zambiti va rog
10 amintiri de toamna.
Imi aduc aminte de textul cu toamna, din abecedar, despre gutui si mere. Mi se pare ca era scris de Bolintineanu, dar nu sunt sigura. Doamne, cat am urat scoala! 12 toamne sacrificate in fata tablei, inghitind praf si creta cand afara era totul auriu. Oamenii mari distrug sistematic copilarii.
Toamna faceam excursii la munte cu clasa la munte si mergeam pe serpetine si, in timp ce cativa copii sensibili mureau de rau, noi ceilalti admiram frumusetile naturii si ne jucam cu papusile Barbie straine ale celor care aveau norocul sa aiba asa ceva, in timp ce papusile barbie romanesti stateau dosite in rucsace, ca ne era rusine cu ele.
Toamna am fost facuta pionier la Targoviste si am vizitat Doftana si eu am primit Tom Sawyer dar l-am schimbat pentru Alice in tara minunilor. In ambele carti cenzura isi facuse serios de cap.
Ce greu mi-era sa ma trezesc dimineata si sa stau un sfert de ora sa ma pieptene mama si sa-mi faca doua cozi impletite. Si mama se grabea si ma tragea de par si-mi strangea parul atat de strans incat toata ziua ma durea pielea capului.
Si cat uram sa fiu intr-a 12 a si sa ma trezesc dimineata, sa ajung la chimie unde o profesoara ingrozitoare, cu un pulover in forma de blana de urs, ne zicea ca sunt prosti.
Toamna avea loc miss Boboc si eu nu aveam niciodata rochie frumoasa pentru petrecere pentru ca pe vremea aia se gaseau putine lucruri frumoase si alea care erau frumoase, erau foarte scumpe. Si in clasa a 9-a bunica mi-a facut pentru bal o rochie dintr-un material foarte ciudat, cu modele cu scaieti. Cred ca am fost cea mai putin moderna fata din istoria liceului meu plin de copii de bani gata :))
Toamna zici ca sunt picata din luna, ma trezesc greu dimineata si ma lovesc de pereti. Zici ca inspir must de dimineata pana seara. Iau multe vitamine, pe masura ce ma apropii de iarna ma plictisesc si ma las pe tanjeala asa ca atunci cand incep racelile si gripele eu iau din fiecare cate putin.
Toamna mi se intampla cele mai multe lucruri bune si-mi vine sa chiulesc nonstop de la serviciu, dar in loc sa fac asta sunt responsabila si ies doar un pic la plimbare, cat sa-mi caut o bratara cu ametiste.

Monday, October 06, 2008

Despre baieti

De cate ori vorbesc cu D. mor de ras. El stie cum sa-mi descrie un baiat astfel incat sa ma faca sa-mi doresc sa-l cunosc pe baiatul acela :)) Descrierile lui seamana cu schitele scrise de Mircea Santimbreanu.
Imi zice despre primul baiat: are capul rotund si e activ, adica nu e chill, ci mai degraba atent si implicat. Eu mor de ras, cum adica are cap rotund? Adica e rotund in comparatie cu capul meu care e lunguiet, zice el. Are freza misto, adica are par, e de bine. Mai nou merge prin oras, la teatre si filme underground. Amintindu-mi de o faza aiurea, intalnita pe un blog, unde o fata scria ca si-ar dori un prieten gay, pentru ca astora le plac filmele underground, intreb pufnind in ras: e gay? Iar D. imi raspunde: nu cred, ca are o bunica la tara. Se pare ca doar heterosexualii au bunici la tara, care sa le tina orientarea in frau :)).
Acum D. imi povesteste de alt baiat. Asta e mai chill si emana iubire. Dar are tot cap rotund din pacate :)) Eu nu inteleg cum adica emana iubire, asa ca D. ma lamureste: are o carisma care-l urmareste peste tot.
:))))
Voi cu care dintre ei ziceti sa ma intalnesc? Cu ala cu cap rotund si activ sau cu ala cu cap rotund, care emana iubire?

Saturday, October 04, 2008

Eu nu sunt o intelectuala

Am mutat azi masa reumatica dar nu oricum, ci cu tot cu calculator. Masa scancea si scartaia, Ella Fitzgerald canta, 2 paianjeni mici iesiti cine stie de unde se repezeau la mine, eu imi muscam buzele de efort si de grija sa nu se dezmembreze masa si sa-mi pice monitorul pe picior, cablurile se incalceau si nori de praf ieseau.
Acum sunt f mandra de mine, ca de fiecare data cand reusesc sa fac ceva ce se presupune ca nu pot sa fac singura. Ceva care nu e intelectual. Cred ca as fi mai mandra si fericita daca as reusi sa mut un munte, decat daca as inventa o noua teorema.
Si uite asa m-am gandit ca viata mea este foarte comoda, fara griji, singurele mele probleme sunt ca s-a stricat masina de spalat si trebuie sa spal prosoape gigantice cu mana si ca nu sunt miliardara in dolari. Si uneori confund fericirea cu lipsa de griji. Viata de lenes obisnuit cu lumina si apa calda. Dar corpul meu are nevoie sa mute niste munti pentru a fi fericit. Prosoapele gigantice nu-mi mai ajung.

Friday, October 03, 2008

Ochiul de albina

Il iubesc pe Tudor Octavian.
Din povestirea "Viata unui ratat" scrisa de Tudor Octavian.

"I-am raspuns ca incepeam sa inteleg. Desi imi era greu sa accept ca poti da un titlu de campion la box pe studiul unui picior de lacusta.
Ca si cum imi intuia framantarea, octogenarul a zis:
- Vezi, baiatule, eu am avut norocul sa citesc pe cand eram asistent un articol despre Harald Mittelmayer. Mittelmayer asta a studiat timp de 72 de ani, ochiul albinei. Atat, ochiul albinei. Stii ce a spus specialistul in ochi de albine cand a murit? A zis ca s-a lacomit, ca era suficient daca-si dedica toate puterile nervului aductor. Azi se accepta ca nu exista un nerv aductor la albine. Dar daca exista? Daca numai Mittelmayer era omul in stare sa dovedeasca celorlalti cercetatori ai ochilor de albina ca exista? Iti dai seama ce a pierdut omenirea?"

Dulapul este o palarie mai mare

Copiilor le place sa scotoceasca. Scotoc aici, scotoc dincolo si hocus-pocus din buzunar ies doua bomboane, sau poate o agrafa, sau poate un bilet de autobuz cu care te poti juca uneori doua ore. Nici nu-si dau seama cand, tot scotocind, se afunda in padurea dulapului. Ce, n-ati auzit niciodata de copii care au intrat in dulap si n-au mai iesit niciodata, inghititi probabil de vreun palton salbaticit de vara?
Cel mai frumos este insa atunci cand te bagi cu totul in dulap, printre hainele de iarna si de oameni mari. O maneca iti prinde piciorul, un guler de blana incearca sa te sufoce. Te ghemuiesti intr-un colt, n-ai aer, miroase a rasuflare de stofa grea si a arici adormiti si este asa bineee. Inchizi cu greu, pe dinauntru usa, bagand degetul in gaura cheii. Usa scartaie si-ti prinde calcaiul, doare un pic dar nu conteaza. Probabil ca si pe urs, vulpe, iepure si celelalte animale din povestea aia ruseasca le-a durut atunci cand s-au mutat toate intr-o manusa si nu aveau loc destul, dar le era oricum bine, la caldura si adapost.
Te afunzi si mai tare in pestera. Ti-ai facut culcus intr-un morman de pantaloni si fete de masa, care miros a clor. Pe una din ele inca se mai vede pata de vin, iar s-a imbatat unchiul si a varsat sticla. Pentru fiecare rand de musafiri, exista un rand de pete pe fata de masa cea buna.
Stai in intuneric si vezi tot ce s-ar intampla in casa, daca tu n-ai fi fost. Bunica ar sta si ar citi, i se vad ochii mari, mari prin dioptrii, bunicul ar bombani undeva prin bucatarie, mama ar veni de la serviciu, seara si ar sta la povesti cu tata, in bucatarie. Si tu ai fi undeva intr-un dulap, in intuneric, te-ai simti perfect, nu e vorba de asta, dar ai fi obligat sa stai acolo, mereu. Mai bine asa, ca un iepure din palaria magicianului. Chiar, cui i-o fi venit ideea asta sa puna iepuri in palarii?

Un domn

Pustiul nu are mai mult 11 ani si tine vreo 4 plase in mana. A facut singur cumparaturile, ca un om mare. Asteptam amandoi sa vina liftul si cand liftul canta ca a venit, pustiul se repede sa-mi deschida usa liftului, incurcandu-se in plase. Stai ca tin eu usa, spun eu, incercand sa-l ajut. Nu, nu, va rog, tine el in continuare usa deschisa, rosu de efort. La fel si la iesirea din lift, doamne fereste sa-mi deschid eu usa singura sau sa-i fiu de ajutor. Si eu ma gandesc ca o sa fie un om foarte misto, daca nu cumva, candva, pe drum, niste baieti plini de bune intentii, nu o sa-l invete ca domnii sunt niste fraieri.
Baiatul asta a fost mai domn decat multi dintre fostii mei prieteni.