Thursday, January 31, 2008

Oamenii-origami

Oamenii-origami cred in asternuturile intinse de hartie ale acestei lumi minunate. Nu cred in ambalaje si gunoaie din hartie, pentru ei orice bucata de hartie este un potential partener. De aceea ei pot fi vazuti culegand de pe trotuare si stalpi bucati de afise, fluturasi si postere sau se costumeaza in oameni de servici si fura hartia abandonata din birouri. Toate casele lor sunt laboratoare ezoterice de golemi unde toate aceste deseuri sunt reinventate.
Toti oamenii de hartie cred in mitul lui Pygmalion pentru ca toti sunt creatia cuiva. De fapt, ei cred in creatie.punct, nu cred in critica, in negatie si in blazare.
Stiu multa geometrie si au inteligenta vizual-spatiala, chiar daca de multe ori e nedescoperita.
Ei se pliaza si se rasucesc, invartesc in functie de ceilalti, situatie sau dorinta. Fiind atat de flexibili, le este foarte usor sa inteleaga ectropia si entopia si rostul universului din care fac parte. Pot deveni orice, dar raman in sinea lor niste blande fapturi albe. Isi pot duce calcaiul la gura si gura la omoplati dar nu cred in circ si in dresaj. Nu poti sa faci un om-origami sa devina ceea ce nu vrea sau nu poate.
Se tem de tipografii si de tipografi, de cerneala si foarfeci. Cand trec pe langa librarii insa, se uita cu jind la carti si sunt fericiti atunci cand isi trec mainile pe deasupra unei file de caiet A4.
La finalul vietii se transforma in cocori de hartie inainte de a disparea definitiv.

Monday, January 28, 2008

Pentru mine e primavara de-acum

In ultima vreme am atat de putine vise frumoase! De obicei ma trezesc dimineata cu capul lipsit de ganduri, fara amintirea vreunei povesti, mai obosita decat la culcare.
Dar acum 2 nopti am visat ca eram o uriasa care se intorcea de la o petrecere campeneasca irlandeza, in rochia mea lunga de voal, ca o petunie. Si cum treceam eu pe langa dealurile aride, prafuite, mai gigantica decat orice lant muntos, tineam in mana plase de pietre, stele de mare si boabe de struguri albi si aruncam din fiecare cate una ca sa reinverzesc pamantul. Cand m-am trezit nu am simtit niciodata mai puternic asa o stare de primavara.
A fost un inceput de an atat de sucit si intors pe dos, de o culoare nedefinita, dar lucrurile incep sa se reaseze in straturi ordonate :) Pregatesc un post despre demonii mei. Imi place sa vorbesc, sa citesc si sa scriu despre demoni.

Friday, January 25, 2008

Dorinta

Nu am calatorit niciodata cu vaporul pe ocean. "Irene pleaca in croaziera". Trebuie sa fac asta la un moment dat. Poate impreuna cu robotul pe care mi-l doresc. Un robot originar din Gibraltar. Sa stau pe punte in rochie lunga, alba, desueta, pe sezlongul galben, sub umbrela de soare alba cu dungi bleumarin si sa fac poze cu un aparat vechi, cu film. Si sa ascult Django Reinhardt - Beyond the sea.

Wednesday, January 23, 2008

Am avut motive sa ma vait dar acum nu mai am

La serviciu s-a stricat centrala. S-a stricat si aparatul calcaros pentru fiertul apei. Mi s-a stricat si sanatatea si sunt foarte racita. Mi-e frig si stau cu manusi si fular. Un pic mai incolo o sa-mi pun si geaca. Cativa barbati in etate incearca sa repare centrala. Nu prea reusesc. De luni tot incearca sa o repare. Reparatorii buni sunt din ce in ce mai rari pe lumea asta, in orice domeniu. Mi-as dori sa existe reparatorul universal, caruia sa-i faca reclama la teleshopping: "hello, eu sunt reparatorul universal, pot sa rezolv aspiratoare defecte, centrale stricate dar si inimi frante si dezumflate ( si aici sa zambeasca dezarmant si sa-i sclipeasca un dinte din dantura lui perfecta de reparator care isi poate plomba singur dintii)".
Cand mi-e foarte frig ma ajuta mult sa citesc science news si sa ma uit in gol cu o privire senina. Cred ca in curand o sa invat sa ma proiectez astral. Nu stiu de ce imi place atat de mult sa citesc stirile astea din stiinta pe intelesul tuturor, mai ales ca unele ma enerveaza la culme - stirile despre cum ca Shakespeare avea sifilis, dar si Columb avea sifilis. Chiar toti oamenii celebri au avut sifilis? Si daca da, ce ma intereseaza pe mine? Mai bine citesc despre cum delfinii au fost la origini caprioare mici si sprintare. Sau cum yoga si meditatia sunt de mare ajutor copiilor cu ADHD. Imi si inchipui o clasa plina de copii sub 12 ani, din aia care ti se urca in cap si pe pereti, stand tacuti si linistiti si repetand mantre pe micile lor rogojine de bambus.
Yay, au reparat centrala! Nu mai am de ce sa ma vait, ma reintorc la munca :|

Monday, January 21, 2008

%

Ceva apasator pluteste in aer. Magazinele au inceput sa faca reduceri. Mie mi-e frica sa intru in magazine in perioada asta. Zilele trecute cumparatorii si cumparatoarele din Terranova alcatuisera o coada imensa de dinozaur, care aproape iesea din magazin, lovind in zvarcolirile ei trecatorii nevinovati. Nu inteleg de ce oamenii disperati dupa reduceri sunt foarte furiosi. Sunt in stare sa scoata un iatagan din gentuta si sa-ti taie mana daca poftesti la bluza de 25 de lei pe care au ochit-o ei primii. Toata lumea fuge incolo si incoace, cu plasele pline si cumpara lucruri de care nu prea au nevoie, cheltuind sume imense de bani. Lucruri care ti s-au parut hidoase acum o luna, acum ti se par dragalase si potrivite. Unele magazine fac de cele mai multe ori reduceri la imbracamintea cu defecte, dar nu-i nimic - pupila cumparatoarei se dilata oricum cand vede ca poate sa ia o bluza cu 100 de mii de lei, nu conteaza ca are doua maneci stangi sau o ruptura sub forma unei gauri de cheie in spate. Profitand de balamuc, unele vanzatoare vor sa vada cum li se potriveste rolul de negustor necinstit si incearca sa bage in buzunar macar 10 lei ori de cate ori li se pare ca ulciorul poate sa mearga singur la apa.
Incercare de schitare a profilului de cumparatoare furioasa:
- este voinica si sanatoasa, nu ti-este greu sa ti-o imaginezi tragand la rame in barca, intr-o finala olimpica
- atmosfera din jurul ei este hitchcockiana: ti-este frica si nu stii la ce sa te astepti,
- are pantofi cu toc ascutit sau, desi sfideaza toate regulile logicii, cu talpa ascutita. cand te calca pe picior, iti lasa urme fizice si psihice,
- crede in drepturile omului, mai ales in drepturile ei. un drept foarte important pentru ea este dreptul de a avea o cabina de probat accesibila numai pentru ea, cu orele. cand dreptul nu-i este respectat, va da afara vociferand ingrozitor pe oricine ii ocupa cabina,
- ii place sa locuiasca in cabina de proba. de aceea, de multe ori, cabina de proba arata ca o incapere obisnuita: cu cuier devastat sau cu firimituri pe jos,

Thursday, January 17, 2008

Sunt un vesel om mare

28 nu este un numar atat de mare. Chiar si pe un tort mic, 28 de lumanari par destul de putine daca le rasfiri si mai ramane destul loc si pentru altele.
Imi doresc in continuare sa am un robot, sa cunosc oameni total diferiti de mine, care sa ma contrarieze, sa ma infurie si sa ma faca sa ma indragostesc de ei, sa am parte de sanatate de toate culorile, marimile si formele si sa am mereu invartindu-se prin jurul meu multi oameni care sa ma iubeasca, pentru ca sunt foarte rasfatata si am nevoie de ei si iubirea de gradul 2 sau 3 nu ma mai multumeste. Si sa nu-mi iasa nici anul asta fire albe de par, pentru ca nu m-am mai vopsit de foarte multi ani si-mi place cum sta situatia. Si sa nu-mi fie niciodata rusine cu varsta mea matusalemica.

Tuesday, January 15, 2008

Povestea primului ceainic

Mandarinele imi provoaca acum teama. In ziua aceea, feliile de mandarina se rasculasera si masacrasera toti pestii aurii din acvariul cu apa aproape mov. In fiecare felie de mandarina incepusera sa se zbata mii de pulpe lucioase si nervoase, dand sa treaca de panza vegetala si sa iasa la lumina.
Mireasma de mandarina se intinsese apoi in tot blocul, pe masura ce feliile se tarau pe scari afara, spargand geamurile si imprastiind gunoaiele din ghena.
Stateam pe peronul de la Victoriei, asteptand metroul. Langa mine statea un om care, desi imbracat in palton, semana incredibil cu un samurai. Hainele lui era noi, miroseau inca a ac si ata.
Cand mandarinele au atacat, samuraiul nu mai era langa mine.
Mai intai s-a simtit mireasma. Dulce, portocalie, rece si proaspata. Apoi s-a auzit pocnetul de felii care picau pe peron, se tarau si atacau oamenii, lipindu-se si incolacindu-se de ei. O doamna cu doua felii de mandarina in nari se invartea in gol, pocnindu-se peste nas. Un domn incerca sa-si salveze copilul, pe care 10 felii de mandarina il trageau de pleoape si de gene. Alt grup de felii de mandarina, ce semanau incredibil de mult cu niste portiuni de obraz de copil, se chinuiau sa intre in largii pantaloni purtati de un licean. Liceanul purta chiloti cu elefanti pe care incerca sa-i ascunda. In curand, toata statia era plina de oameni ce se inecau si se sufocau sub marea transparenta si portocalie. Feliile erau lucioase, de gheata si dadeau fricii un gust bun.
Apoi, de dupa un colt, a iesit samuraiul cu haine noi, mi-a smuls de la bratara un ceainic, s-a asezat tacticos pe jos, a scos o ceasca din maneca si a turnat in ea, din ceainic, apa fiarta. Apoi a pus o felie de mandarina in apa. Felia a scos un vaiet, s-a desfacut ca o floare si apa a devenit portocalie. Toate feliile de mandarina s-au retras imediat si au fugit in tunel. Turma lor inmiresmata inca mai alearga pe sub pamant. Poate fi vazuta uneori, cu coada ochiului, ca o strafulgerare de culoare vie, daca stai in ultimul vagon al trenului. Ultima oara cred ca mandarinele erau prin zona Dristor 2.

*pentru Cristi :)

Thursday, January 10, 2008

The new dog person

Cred ca ma transform dintr-o cat person intr-o dog person. Imi doresc un caine galben mare, moale si bun, cu ochi de culoarea whiskyului, care sa incline capul intr-o parte atunci cand se uita la mine. Ieri dimineata, in parc, un caine mic, cu ochi albastri, a venit sa ma ia in brate si l-am apucat de labuta si am mers un pic asa, mana in mana. Apoi am avut zapada de pe labutele lui pe manusa mea verde multa vreme. Nu am avut niciodata un caine, doar motani care tin la mine atunci cand au chef, care ma pleznesc cand ii enervez si care, dupa ce se maturizeaza, nu mai stau niciodata la mine in brate. Nu invat nimic de la ei, pentru ca si eu sunt la fel :)

Wednesday, January 09, 2008

Jacob

Daca as fi un personaj intr-un film, mi-ar placea sa ma numesc Jacob. In toate filmele cu Jacobi pe care le-am vazut, personajele cu numele asta spun ceva foarte profund, la care tot stai sa te gandesti apoi. Sau cel putin asta este impresia mea acum despre Jacobi, pentru ca am vazut Institute Benjamenta.
Acolo, un Jakob spune: " I shall never let myself be rescued, nor shall I ever rescue anybody". Asta imi tot zic si eu. Am reusit cu prima parte, sa nu am foarte multi salvatori prin preajma. Cu salvatul altora in schimb... salvez pe banda rulanta tot ce-mi cade in mana. Imi doresc mult sa ma opresc, poate la un moment dat o sa reusesc sa ies din pana "superheroului" si sa redevin om de rand, care vrea doar sa fie si nu vrea nici sa influenteze, nici sa fie influentat. Am sperante mari in legatura cu reusita mea. Pana la urma am reusit sa nu devin ceea ce mi se dorea: nici intelectuala, nici artista, nici lucratoare intr-o multinationala, nici macar cont in banca nu mai am si mai ales, niciun credit la activ.
Dar destul despre mine, uitati-va la film, e din specia filmelor "mancatoare de cap": te uiti, nu poti sa cuprinzi tot, nu intelegi, iti ramane in cap, iti inghite mintea.

Tuesday, January 08, 2008

Inapoi la normalitate

Inca nu am strans bradul, inca am fata de masa cu mosi craciuni in bucatarie si coronita de brad pe usa de la intrare. Sarbatorile astea m-au molesit mai mult ca niciodata. Ma intreb daca acum perioada asta ma seaca de energie, ce o sa ma fac la 40 de ani? Sau poate o sa redescopar Craciunul din nou cand o sa am copii?
Nu am scris nimic vacanta asta. Lenea si fericirea ma prostesc asa de tare ca nu ma pot apuca de nimic. Capul meu devine senin si gol. Noroc cu bratara cu 6 ceainice. M-am reapucat de scris si ma simt din nou normala. Caietele stau din nou langa perne, ma intep iar in creioane noaptea si murdaresc cearceafurile cu mina de pix. Ce frumos miroase hartia de moleskine noaptea! Se apropie ziua mea de nastere cand o sa implinesc o varsta pe care nu mi-am inchipuit niciodata ca o sa o am. O varsta prea mare pentru mine. Va trebui taiata si stramtata. Intre timp citesc "Socul matematicii" de Solomon Marcus :)). Pentru ca a cazut din baie, cand am luat prosopul si mi-am zis ca e un semn si trebuie sa o citesc! Trebuie sa-i spun asta tatalui meu, ce mandru o sa fie de mine! :))
In plus, sunt foarte saraca si imi dramuiesc banii. Imi doresc foarte mult un robot dar trebuie sa-l aman pentru februarie :(. De maine o sa incep sa public povestirile cu ceainice.