Tuesday, October 31, 2006

Visuri

Acum doua nopti am visat ca eram din cand in cand invizibila si inotam intr-o mare de flori, la poalele unui munte. Erau mii de flori, gigantice, iarba inalta, moale si-mi lipeam obrazul de petalele unor margarete cat capul meu de mari, in timp ce polenul curgea pulbere pe haine. Visul a fost superb, pacat insa ca nu se petrecerea intr-o zi cu soare si culorile erau cam intunecate. Mirosea asa de bine, a mult verde crud.
Azi noapte am visat bufnite mari, albe si pufoase, foarte blande. Si de ele imi lipeam obrazul; ele falfaiau din aripi si suvite de par imi intrau in ochi, de parca stateam sus pe o stanca, in bataia vantului. In visul asta mirosea a zapada.
De-abia astept sa vad ce o sa visez la noapte :).

Sunday, October 29, 2006

Pentru tine, soseta

Fire de soseta - din invataturile unei sosete catre fostul ei stapan

- spre deosebire de oameni, sosetele sunt condamnate sa fie mereu doua, in afara de sosetele care devin marionete si acced la un nivel superior, al creativitatii universale si care devin unice. Majoritatea isi gasesc insa moartea singure pentru ca se pierd de pereche. Desi traiesc in case relativ mici, exista o zona crepusculara care inghite sosete, un triunghi al ciorapilor din care, chiar daca revin, pentru ca sunt desperecheate, tot moartea le asteapta. Unele iau drumul gunoiului nu pentru ca raman singure si nefolositoare, ci pentru ca la un moment dat le-a fost gasita o folosire nedemna, impura. Se cunosc cazuri in care, de exemplu, o soseta a fost folosita drept batista, intr-un moment de criza. O soseta nu mai are nici un rost daca se murdareste intr-un alt mod care nu implica picioare.

- viata unei sosete seamana foarte mult cu anumite relatii. Urma degetului mare este persistenta si inconfundabila. Dar uneori stapanul inverseaza din greseala sosetele. Si o soseta se vede in situatia de a avea doua urme de deget mare. La fel ca intr-o relatie, trebuie muncit mult pentru a trece peste urma lasata de primul deget mare. Dar cu perseverenta, multe spalari si nerevenit la piciorul initial, prima urma se estompeaza, ca si cum nu ar fi fost niciodata.

- In raiul sosetelor albe, inalbitorii nu miros niciodata a clor.

ps: post scris in amintirea unei sosete care s-a pierdut in dulap si probabil nu va mai fi gasita niciodata. era o soseta pe care te puteai baza, colorata intr-un mod placut, cumparata acum 2 ani, intr-o toamna fericita. imi placea foarte mult :(

Romanesc

Leapsa literara primita de la Iulian si pornita de aici

5 carti romanesti bune

Adam si Eva – Liviu Rebreanu. Povestea de dragoste perfecta

Romanul adolescentului miop - Mircea Eliade. O carte in care te regasesti si care te face sa vrei sa faci mai mult cu viata ta.

Chira chiralina - Panait Istrati. Scriitorul si mai ales povestitorul vagabond, nu regasesc nimic din felul meu de a fi si de a privi lucrurile, din experientele mele in ceea ce scrie el. Ma fascineaza.

Balanta - Ion Baiesu. Am pus mana pe ea dupa revolutie, citita de vreun milion de ori.

Cam tot ce a scris Caragiale – montam in sufragerie schitele lui cand eram foarte mica. Eu eram intotdeauna Tache :)) In clasa primara citeam aproape numai Eminescu si Caragiale. De fapt am inceput sa scriu frumos ( avem un scris infiorator de urat, dezgustator de-a dreptul) copiind poezia "Lacul" de sute de ori. Daca pe Eminescu l-am indepartat de sufletul meu din cauza ca mi-a fost bagat pe gat la scoala in cantitati industriale, de catre profesoare antipatice si mustacioase, pe Caragiale nu ma supar sa-l recitesc cam in fiecare an.

Mentiune speciala pentru "La Medeleni" - desi uneori era atat de liric si siropos ca saream pagini intregi; am plans cu hohote la moartea lui mos Gheorghe si Olgutei :(, pentru "Enigma Otiliei" si pentru orice roman despre tarani ( o da, cam in fiecare vara mi se face pofta sa citesc despre tarani asupriti, rascoale si iubire de pamant; ciudat, nu? :D)

Fara legatura cu romanul romanesc, poeziile lui Cosbuc. Le citeam cu cea mai mare placere, de parca erau povesti.

Leapsa merge mai departe la:
- le mouton
- albeenah
- monica

Wednesday, October 25, 2006

Lloyd, I'm Ready To Be Heartbroken

:) Frangerea inimii este un eveniment deosebit. Te-ai pregatit pentru el cu multe zile, luni, poate chiar ani inainte. Atatea ore de machiaj, probat haine, cumparat haine, uitat in oglinda, dat cu parfum, spray dar si deodorant solid, asteptat de telefon, de sms, de mail, de aparut pe messenger, "de ce nu este pe messenger??", de pierdut vremea visand la ce a fost si va fi, niciodata la ce este, atatea ore pierdute facand planuri si ingropat undeva intr-un tomberon al mintii, langa cotorul de varza al amintirii cu faza aia jenanta din scoala primara,toate gandurile care-ti zic cu voce de fata de liceu in autobuz: "fatah, ceva nu e in ordine". Pentru ca evident semnele nu mint niciodata, dar care fata se invata minte?

Dintr-o discutie de acum cateva luni, cu Adina, colega mea: te dai atata de ceasul mortii pentru el, el care este atat de complicat, confuz, cinic, deosebit, tulburat de sfasieri launtrice, special, total diferit de restul omenirii, atat incerci sa-l intelegi, sa fii alaturi de el, sa-l ierti cand se poarta intotdeauna urat cu tine, incat incepe sa ti se para normala situatia. Si evident, atunci cand intalnesti un baiat caruia ii pasa de tine, care nu este nici confuz, nici complicat, nici cinic, care are timp si chef sa fie cu tine, ti se pare banal si ordinar. Iti stabilesti un standard gresit si apoi te miri ca nu esti fericita.

PS: Nu trec printr-o nici experienta heartbreaking, doar ma gandeam si eu asa la lucruri evidente :D Am mai spart niste scheleti din dulap si i-am facut pulbere de oase, tocmai buni sa fie folositi in farmacia unui vraci.

Tuesday, October 24, 2006

De dimineata am o stare de euforie ciudata. Probabil efectele medicamentelor pe care le iau s-au unit si a iesit un efect gen "go planet!". Nu pot sta locului si am o stare gen "good mornin' sunshine".
Este asa de frumos afara ca as sta pe o banca la soare si as vegeta uitandu-ma la gugustiuci.
Exista vreun infractor poreclit "pisoi"? Trebuie sa fie. Altfel de ce ar fi cautat cineva pe net "pisoi urmarit general pentru trafic de droguri"? Pisoii se drogheaza doar cu crontanele din alea care miros ingrozitor si au nume caraghioase gen "pisica mofturoasa".
Altcineva a cautat "crestere pui de lup cehoslovac". De ce este asa special lupul cehoslovac? In afara de faptul ca traieste in trecut si nu stie ca nu mai exista Cehoslovacia? Sau poate este doar nostalgic. Dar toti lupii sunt nostalgici. Sau cel putin asa ti se pare daca te uiti la fetzele lor.
Nu, n-am in stare sa scriu post lung azi :(. Nici macar post coerent cu cap, trunchi, coada. Ca un lup.

ps: azi e ziua strumfilor, la multi ani!!!

Monday, October 23, 2006

Viata este mai frumoasa cand tevile merg

Dimineata a venit instalatorul. Este un om vesel, mereu bine dispus si cu glas voios. Ii spune pisicului "draga" si pare cel mai de treaba om. Se supara insa foarte tare pe tine daca rezolvi anumite probleme chemand in locul lui pe altcineva. De aceea cand chemi pe altcineva trebuie sa te ascunzi cu multa grija si sa minti mult, ca nu cumva sa afle instalatorul cel de treaba si sa-i frangi inima. De fiecare data cand vine iti da impresia ca te-a salvat dintr-o mare nenorocire, care era cat p-aci sa se intample. Dar nu s-a intamplat pentru ca, evident, a venit el la timp. Deja nu mai este meritul tau ca l-ai chemat, pare ca a venit el, condus de intuitie si diferite fenomene parasenzoriale la usa apartamentului tau, tocmai cand teava statea gata sa crape si sa explodeze si sa se intample o nenorocire.

Ma intreb ce tot face insa deosebitul instalator cand este vorba de centrala blocului. Nu avem caldura pentru ca trebuie reparata o teava. Iar teava aia cica s-a tot reparat saptamana asta dar caldura tot n-am avut. In casa este frig de ingheata raul in matca lui si pentru ca sunt asa racita n-am avut prea multe alternative daca voiam caldura: ori stateam in pat, infofolita si invelita cu multe paturi ori mergeam prin casa, executand diferite miscari de gimnastica aerobica, ca sa-mi pun sangele in miscare.

Teava tot nereparata este si astazi. In schimb se repara multe alte lucruri. In fata centralei sunt mereu niste masini venite parca de la cimitir, la care mestereste un om intr-o salopeta murdara. In afara de masini, se mai afla mereu si niste fotolii venite si ele de la cimitir. Probabil cand nu repara masini, omul in salopeta tapiteaza fotolii in aer liber. Cum am vazut de multe ori pe jos si ghemuri de lana, probabil ca omul asta, pe langa multiplele talente, cunoaste si taina tricotatului. Cert este insa ca nimeni nu repara vreo teava.

Saturday, October 21, 2006

Aspirina, strepsils, olynth, paracetamol si coldrex



Asa zaceam ieri in pat, fara sa fiu asasinata, doar foarte racita si ametita. Am vrut sa ma duc la serviciu, dar camera s-a invartit cu mine si am cazut inapoi peste pisoi care s-a enervat, m-a tinut minte si mi-a trantit un ghiveci pe jos apoi. Stai Irene si strange pamant de pe jos, ce conteaza ca ai febra si aiurezi? Ma uitam la oile de pe pijamaua mea si mi se parea ca intr-un buzunar nu am o oaie, ci o oaie care seamana suspect de mult cu un mic dumnezeu. Un zeu de buzunar mereu infometat. Probabil din vointa lui am varsat ceaiul pe mine, ii era pofta sa bea tei, lamaie si miere.

Si am stat acasa si am fost prea bolnava sa ma bucur de ziua libera. M-am enervat pentru ca aerosolul meu nazal (sic) nu functiona cum trebuie, in loc sa pulverizeze, picura ( aerosol nazal suna foarte futurist, nu vi se pare? o combinatie intre un aeroplan si robot). Dar m-am bucurat ca nu mai trebuie sa ies afara, in jungla, la aer rece si la copii cu lanturi de aur la gat care se tin dupa la tine la metrou. Aveam in loc de cap o mica Venetie, mii de gondole se plimbau pe canalele sinusoidale. Era cam a doua oara in viata cand imi doream sa pot respira cu urechile. Sau sa-mi creasca o pereche de branhii, de ce trebuie sa avem un corp atat de limitat? M-am enervat ca am fost prea ametita ca sa citesc. Dar m-am bucurat pentru ca raceala m-a lasat sa vad Sunset Blvd. Iubesc Tvr Cultural. Pacat ca este infatisat ca un post greoi si elitist, cu promourile alea spooky si intunecate, pline de creaturi de cosmar, din care mai lipsesc doar clovnii, ca in rest are de toate.

De ce nu am si eu raceli normale, care nu te scot de pe sine, doar te supara un pic si apoi uiti de ele? Poate unchiul meu are dreptate sa ma ameninte ca la vara ma va duce pe o campie cu stupi si o sa ma lase acolo in voia naturii, sa ma intaresc ca un sherbet sticlos, sa devin sanatoasa si rosie in obraji ca o albina. Poate sunt asa de palida si firava nu pentru ca asa sunt eu, de cand eram mica. Poate mai exista o speranta pentru mine :(

Thursday, October 19, 2006

Clarence John Laughlin


A dream of pearls


The imprisoned landscape (1954)

LINK

Wednesday, October 18, 2006

My hippie child

Ma gandeam zilele astea la faptul ca o sa am un copil care o sa-mi citeasca blogul pe net. Si o sa aiba prietene si prieteni care o sa citeasca pe net blogul mamei lui. Si daca o sa-i fie rusine cu mine? :-s
Si m-am mai gandit ca la ce educatie o sa-i dau copilului, este foarte posibil ca el sa devina un hippiot. Sau o hippioata pentru ca as vrea sa fie fetita.
Copilul meu o sa creasca ascultand muzica indie si cantece happy precum Suburban kids with biblical names - trees and squirells si in loc de cantece de leagan o sa asculte Zero 7. Sau jazz, depinde de ce o sa aiba chef.
O sa ne jucam cu plastilina si o sa facem fotografii de dimineata pana seara. Si daca are chef o sa aiba voie sa deseneze pe pereti ( nu ca mine care am desenat cu spirt pe perete o familie voioasa si am fost certata aspru pentru ca aveam potential artistic dezvoltat). Nu o s-o oblig sa poarte rochite stupide cand mergem in vizite. Daca vrea, poate sa mearga si in pijama. Nici nu o s-o tund "asa cum ii sta bine unei fetite". Dar o s-o oblig sa se pieptene, nu va speriati :P
Acum sper doar sa nu aiba un tata sever care sa ne puna la punct pe amandoua :(. Nu se stie niciodata cu tatii. Cand te casatoresti cu el poate sa fie cel mai simpatic baiat din lume si apoi cand capata o fata, te pomenesti ca se transforma intr-un portar care inghite cheile si nu mai lasa pe nimeni sa faca nimic :(

Tuesday, October 17, 2006

Sanatate, ca-i mai buna decat toate!

Cum mergeam eu alaturi de ceilalti oameni de la metrou, ca un banc urias de pastravi, in acelasi ritm si cu aceleasi miscari unduitoare de aripioare si picioare, toti infrigurati si bombanitori, am avut brusc o revelatie: a venit frigul si nu este de bine! Pentru mine frig=raceala.

Am racit. Acum ca vine iarna trebuie sa ma obisnuiesc cu starea de om vesnic racit, vesnic cu o durere pe undeva, vesnic cu "mi-e frig" pe buze. Iar o sa tusesc si sa-mi suflu nasul si ghiozdanul va fi dalb pe dinauntru din cauza gramezilor de servetele, iar o sa fiu incotosmanata ca un moshulet cu fular cadrilat si caciula cu urechi, care se duce des la farmacie si se cearta pe pretul lipsit de rusine al medicamentelor. Iar o sa se mire lumea "dar bine draga, iar ai racit?" si o sa ma faca sa-mi fie rusine de sistemul meu imunitar, care in loc sa ma apere, sta in baruri cu microbii si-si bea mintile.

Ca sa ma fortific si sa simt cum creste vitamina C in mine, m-am apucat sa mananc lamai. Multe. Planul asta nu-mi prea merge. Nu se stie de ce, majoritatea lamailor cumparate pana acum au mirosit puternic a spray contra gandacilor (solutie din aia concentrata) si mi-a fost frica sa le mananc. M-am obisnuit cu acreala lor proverbiala, pot sa le mananc fara miere si zahar acum, sper insa ca zicala "esti ceea ce mananci" ( foarte des folosita in lumea advertorialelor despre diete si mancare sanatoasa) sa nu fie adevarata :-s. Nu vreau sa devin acra.

Acum, ca ma dor amigdalele si totul are gust de amigdale si visez amigdale noaptea ( amigdale la fel de aspre ca limba de pisica, nu va inchipuiti niste amigdale moi ca flanelutza) si mai este si marti, imi vine sa-mi iau lumea in cap. Sau macar sa-mi desurubez gatul si sa traiesc fara el pana imi trece raceala. Promit ca o sa port o esarfa, ca lumea sa nu se simta jignita de faptura mea fara gat.

Monday, October 16, 2006

Mirosul chimic al zilei de luni

Cand unii oameni simt ca viata nu le mai ofera nimic, isi ofera o experienta speciala, care sa le zguduie un pic universul monoton. Asa ca se duc si fac bungee-jumping sau calatoresc in Nepal. Eu am alta metoda: ma duc si vizitez o fabrica care produce odorizante pentru wc.
Acum stau si scriu cu un miros chimic de lamaie ( sau sa fie pin?) impregnant in haine, ca un gigantic bloc de pus in toaleta. Si mi-e ingrozitor de rau. Mirosul ala umple nari, haine, piele si ma face sa ma gandesc la toate afacerile murdare ale ticalosilor pe care ii invingea Captain Planet. Pun pariu ca in fabricile lor mirosea la fel de chimic.
In rest ...ce sa va povestesc. Fabricile arata in general la fel de dezolant ca locul unde Freddy Kruger omora copii. Am aflat lucruri utile despre sulfactantii anionici si ionici ( or smth). Si mai ales sunt mult mai fericita in pielea mea. Puteam la ora asta sa inghet intr-o fabrica cu cazane vechi si ruginite, in loc sa stau la biroul meu mic-burghez, sa scriu pe blog si sa rontai saratele.
V-am spus ca mi-am descoperit vocatia? Ma apuc de facut jucarii.

Saturday, October 14, 2006

James Evan




LINK

Una, alta

In jurul meu este plin de copii mici, care nu se plictisesc niciodata si ma fac sa ma simt rusinata pentru ca eu nu ma mai pot distra in fiecare ora, asa cum fac ei.

Un baietel se intorcea impreuna cu tatal si fratele un pic mai mare de la magazin. Erau incarcati de plase, mai putin cel mic care ducea fericit doar un spray mare in brate, un spray de barbat.
"Am cumparaaat spray" tipa el fericit unei vecine care sta la parter si in fiecare zi este la geam, uitandu-se in capul tau. Tatal, urmat de fratele mai mare, care este demn si nu se mai baga in seama cu toti strainii, se indeparteaza cu pasi repezi de cel mic. Baietelul, extaziat de spray, il goleste pe tot pe roata de rezerva a unui jeep, facand din aceasta, inainte prafuita si neatragatoare, o roata neagra, stralucitoare, siroind si lucind a parfum exotic masculin si hormoni de cauciuc.

Un pic mai incolo, in fata unui cabinet veterinar, un baietel imita deosebit de convingator un pui de gorila. Din fericire, n-a iesit nimeni la el cu pusca cu tranchilizante.

Discutie plina de imaginatie intre doi sportivi:
"- Ambele telefoane mobile erau ude, ude. A trebuit sa le pun la uscat.
- Cum erau?
- Ude leoarca.
- Dar ce facusera? Transpirasera?"

Thursday, October 12, 2006

Probleme existentiale

Si cum statea ea asa rontaind biscuiti, simtindu-se saraca si oropsita de soarta, isi dadu seama ca nu este ok ca o fiinta tanara si in putere ca ea sa faca precum o suricata ce adoarme din picioare si pica in breton inca de la ora 6 dupa amiaza. Ce ii lipseste atunci insa acestei fapturi? Ce ar trebui sa i se intample pentru ca seara sa o gaseasca la fel de voioasa si agila ca o guma arabica?

Wednesday, October 11, 2006

:)

Cica seman cu un favicon. Cel mai dragut compliment de anul asta.

Cum strica Irene lumea din jur (oameni, animale, plante, pietre etc)

Pentru ca alint, pentru ca fac in locul lor ce ar trebui sa faca ei, pentru ca sar repede din fotoliu cand au vreo dorinta, fac din ei niste lenesi si niste inadaptati.

Exemplu: dimineata pisoiul statea sprijinit in coate pe picioarele mele. Nu dormea, doar incerca sa ma faca pe mine sa dorm cat mai prost. La un moment dat scoate un mieunat ingrozitor de alintat, un mau cu accent pe u. Ma uit la el si ce vad? Avea un tantar imens pe nas ( cred ca era vorba tot de tantaroaica Ciuperca Anca din postul lui lepetitmouton :))), care gusta cu lingurita din el iar pisicul meu statea si se uita crucis la el si nu facea nimic. De fapt a facut ceva: m-a trezit pe mine din somn ca sa alung tantarul.
:|

Tuesday, October 10, 2006

Edouard Boubat





more photos here

Dar mai cautati pe net linkuri, merita sa vedeti cat mai multe fotografii.

Right here, right now

Sunt obosita. Ieri am lipit toata ziua cutiute ( in aia mare pui aia mijlocie in care incape aia mica, taie si lipeste) si asta m-a prostit. Azi, rigla aratand inca 1 la liniuta inteligentei, am muncit cu ochii in monitor chestii mai demanding decat lipitul de cutiute. Dar oboseala ma aduce tot in starea zilei de ieri. In loc de google scriu gogole si in loc de litere vad munti de fripturi. Pentru ca mor de foame :(.

Balonul verde de langa monitor se dezumfla pe zi ce trece. Are niste semne pe el care seamana cu niste palarii de mexicani. As putea sa fiu acum in Mexic. Sau in China, sa-l caut pe Yeren. Se spune ca e bland, cand intalneste oameni scoate un sunet asemanator rasului (sau asemanator unui suras?). Lasa par in lungime de un metru si ceva. Mai lung decat inteligenta mea. Ar trebui sa lucrez acasa, ca acasa este exclus sa ma plictisesc sau sa ma simt fara sens.
Si ascult o melodie numita Apodiformes. Acasa as fi stiut ce inseamna apodiformes. Aici nu stiu :(. Gata am aflat, e o clasa de pasari (swifts, crested swifts and hummingbirds)

Monday, October 09, 2006

Bob Dylan - When The Deal Goes Down

O melodie cu un videoclip ca o insiruire de fotografii vechi si calde. Imi place atat de mult incat nu o s-o ascult de un milion de ori, non-stop, cum fac cu melodiile care-mi plac, pana mi se apleaca de ele. O s-o ascult putin cate putin, numai seara.
Imi aminteste de o zi de vara, cand purtam cercei de peruzea, esarfa rosie cu buline albe, eram fericita si indragostita. Uitasem de amintirea asta :)

Sunday, October 08, 2006

Maree de e-finance

Acum trei ani, prietenul meu de atunci a hotarat ca daca el este abonat la e-finance trebuie sa fiu si eu abonata la e-finance ( cumva, o fata care nu este abonata la e-finance isi pierde din feminitate). Te abonai simplu si usor online, gratuit si revista iti venea acasa.

De 3 ani eu primesc revista e-finance desi cred ca de-a lungul timpului am rasfoit-o doar de vreo 2 ori. Nu de alta dar ce contine ea nu sunt informatii prea noi si interesante. Am tot incercat sa ma dezabonez, mi-au tot trimis instiintari ca daca vreau sa-mi innoiesc abonamentul sa-mi fac simtita intentia, altfel nu voi mai primi revista. Fericita, n-am facut nimic. Degeaba, revista continua sa apara cu regularitate in cutia postala.

Casa este plina de reviste e-finance, cu care nu face nimeni nimic. Mai sunt si pazite de un blestem special, care nu te lasa sa le arunci. Blestemul este foarte puternic. De cate ori am vrut sa arunc un teanc de reviste la gunoi, a intervenit mereu cate ceva si am lasat teancul de reviste la cuier, la usa. Teanc luat apoi de cineva ( sau de la sine putere) si imprastiat la loc prin casa.

Intr-o lume in care totul costa bani si nimic nu ti se ofera pe gratis, nu pot scapa de revista asta. Cand o vad pe mama venind spre mine, fluturand in aer o noua editie...Astept sa vad cand o sa se opreascs fluxul.

Thursday, October 05, 2006

Every day has its day

D-aia uneori avem impresia ca e vineri cand este d-abia marti. Sau cand duminica are lumina de joi. Aceasta pentru in interiorul acelei zile de marti este vineri si oamenii-marti isi fac planuri pentru weekend. Sunt mult mai veseli, desi un pic obositi, impart cafeaua la serviciu si biscuitii cu mere si scortioara.
In timp ce oamenii-duminica sunt d-abia in ziua de joi si sunt nervosi. Doamne fereste sa patezi cu cafea foile vreunui omulet-duminica. Iti va arunca o privire ucigatoare si nu va mai vorbi cu tine pana la sfarsitul zilei!

Deci de aceea simt eu azi ca este marti! Cum am eu o explicatie pentru toate, vedeti?

Tuesday, October 03, 2006

Nu-mi place sa pun titlu la fiecare post despre nimicuri

- Este oficial: nu mai am nici un viciu, nici o dependenta, nimic! Acum sunt un om plictisitor desavarsit. Intotdeauna oamenii de genul meu mi s-au parut dubiosi. Ca si cum cumintenia lor este o fatada care ascunde niste adevaruri teribil de periculoase. Si iata-ma in aceeasi barca acum.

- Ma gandesc cu nostalgie si ciuda la perioada mea de liceu. Nu-mi era frica sa experimentez noi coafuri, haine aiurea, culori cat mai vii. Ieseam in evidenta si nu-mi era frica de asta. Purtam fuste!! Scurte!! Nu-mi era frica de pantofii eleganti, de cerceii lungi de margele si bratari multe si incurcate intre ele. Acum ma surprind captiva unei garderobe mari plina de haine de acelasi gen, cuminti si comode, care nu ma fac sa ma simt nicicum. Am nevoie de un stilist cat mai cutezator, care sa ma bata la cap si sa ma faca sa cumpar hainele alea de "irene" de odinioara.

- Mi-am gasit un nou partener-de-coincidente. Pe asta il vad mai rar, are parul lung ( noroc ca-l tine mereu strans in coada), are tot fata de programator si din in cand seamana cu Johnny Depp ( altfel nu-l iertam la faza cu parul lung!). Eh, dar nici partenerii-de-coincidente nu mai sunt ce au fost. Unde este entuziasmul de odinioara?

- Din categoria "hey song you're fucking cute" ( ce-mi place numele asta de tag :P): The boy least likely to - I'm glad I hitched my apple wagon to your star.

- Ieri rds-ul mi-a pus fibra optica. Ca atare stau acum intr-un morman de cabluri gri si albe, cu picioarele bagate intr-un prelungitor de priza ( bagat in priza, normal). Poate ca asta este explicatia muschilor mult prea bine dezvoltati ai parului meu ;))Trebuia sa fac ceva cu cablurile astea ( ala gri cred ca are vreo 3 metri) dar nu prea am unde sa le ascund :( Pentru ca am o camera sincera, fara ascunzisuri, "ce e in gusa si-n capusa" :)).

- Un alt efect al perioadei mele islandeze este fascinatia pentru sunetele de culoare violet. Un exemplu este melodia M83 - Violet tree. Suna exact a violet. O brosa in forma de copac, pusa pe o bluza din catifea indigo. Sau poate brosa de care Hercule Poirot nu se despartea niciodata, cea cu o vaza plina de violete :).

Monday, October 02, 2006

Cabiria

"Eu am casa mea. Am caldura, lumina. Am chiar si un termometru".

Am reusit sa ajung la timp acasa ca sa vad Le Notti di Cabiria. Pot sa plang la filme cu serpi mutanti, la comedii romantice prost facute, dar acum, desi la sfarsitul filmului ma durea inima, n-am putut sa plang cu perna in brate cum faceam de obicei. Uneori plansul este vulgar si nu inseamna mare lucru. Acum imi vine sa oftez des si cumva e mai rau. M-a impresionat.

monday blahday

oh, boy! de ce sunt lunile asa de grele? :-< mananc dinozauri albastri transpirati si tot mi-este greu.

Sunday, October 01, 2006