Friday, March 31, 2006

Mda, happy happy joy joy

Cadou de sfarsit de saptamana: no more messenger. Nici yahoo, nici msn. Asa ca ne-am pus skype pana gasim cum sa pacalim setarile :D. Macar vorbim intre noi :( pentru ca incepuseram sa vorbim prin biletele, pe care desenasem butoane si emoticons.


Face Bottle Opener
The coolest, most emotional bottle openers you'll ever own. Available in Mad & Shocked. Solid stainless steel

link


link

human surrogates.

Asta imi aduce aminte de spaima mea secreta ca o sa raman necasatorita si lumea o sa-mi zica "saraca fata batrana" si o sa am parul rosu-gri, permanentat, si haine barbatesti lalai si o sa adopt caini vagabonzi, in special pe aia mai antipatici, iar celui mai antipatic dintre ei o sa-i zic "gainusha".
Apoi ma uit pe furis in carnetelul meu de bal si ma gandesc ca poate, totusi, nu o sa raman necasatorita.

Wednesday, March 29, 2006

Michael Kenna



Atata liniste.

link


link

:P



Bowling cu Nihasa
A remake of the classic parlor bowling game, "Skittles", this wacky version features adorable, soft bunny "pins" and cabbages for bowling balls

link

Edward del Rosario


Counter reformation

Arson? Or murder in the suburbs?


link
link
Mai tii minte atunci cand ne-am intalnit? Eu imi cumparasem sandale din fier, complicate si incomode, care imi alunecau din picioare. Ne-am dus sa vedem un film cu zombie. Eu credeam ca este o intalnire speciala, dar nu era si a trebuit sa-mi platesc biletul de cinema si sucul. Filmul s-a terminat foarte tarziu, dar tu nu m-ai condus acasa pentru ca te duceai sa bei bere. Asa ca am luat singura metroul, pentru ca eram prea zgarcita sa dau bani pe taxi. Si metroul se stricase in ziua aceea, puteai sa-l iei doar de la o singura linie. Era o seara calda de aproape vara, plina de golani furiosi din cauza metroului. Si eu, in mijlocul lor, in sandalele de fier care-mi rodeau picioarele, maraind. Apoi tot drumul m-am temut si de propria mea umbra, in timp ce teiul mirosea puternic, ca un ceai turnat peste lingurita din cana. Si cand am ajuns acasa nu mai iubeam filmele cu zombie.

Pentru mine si alti creativi frustrati


Life is hard for those creative souls who, on being asked to amend work by a non-creative, can’t help but wear their emotions on their sleeves. However, help is at hand. Scabal offer the opportunity to express their emotions and to have the last laugh at the expense of the ‘suits’ who make their life a living hell. Private Line is a collection of fabrics into which you can insert your own lines of text.

Gordon Matta-Clark



Gordon Matta-Clark is that artist who cut large, geometrically shaped pieces out of walls and floors, opening up the spaces to be photographed.

link

Ce viseaza un copiraitar

Am visat azi noapte ca era festivalul stafidelor. Cu ocazia acestui eveniment s-a organizat si un seminar unde multi oameni beau vin, mancau stafide si discutau despre publicitate si creatie. Organizatorul festivalului era... cine credeti? Kit. Toti aveam tricouri si sepci pe care scria "kit". Seminarul se tinea intr-un amfiteatru din Leu, Politehnica, desi cand ieseam afara, eram la tara, intr-o vie.

Tuesday, March 28, 2006

Am primit un sms - poezie de dragoste la ora 2 noaptea de la Liviu V. Il am in agenda, problema este ca fac mari eforturi sa-mi amintesc cine este Liviu V. Concluzia este ca nu cunosc nici un Liviu V. Poate este vorba de cineva din cealalta existenta a mea, din cealalta dimensiune.

Ieri am sarbatorit Gold Effie-ul si la intoarcere am luat un taxi cu un sofer atat de antipatic ca nu cred ca o sa mai merg cu taxiul multa vreme de acum incolo. Si i-am si lasat un bacsis foarte mare pentru ca nu a avut sa-mi dea rest.

Este atat de frumos afara ca pur si simplu n-am stare. Imi vine sa stau cu o fatza senina pe o banca la soare si sa vegetez ca o soparla. Sau sa stau intr-un hamac si sa dorm. Am o oboseala in mine care se nu se mai termina. Nu prea mai pot sa ma concentrez. Dimineata, la metrou, in loc de cartela am scos cheile. Si am vrut sa descui. Dupa muuulta vreme mi-am dat seama ca nu este nimic de descuiat, ca trebuie sa-mi bag mintile in cap si sa nu mai fiu asa de zapacita.

Mi-as face ordine in viata dar nu prea am loc in dulap.

Monday, March 27, 2006


The performance involved carrying the weight of the world.



The Pencil Story - refers to John Baldessari's 'Pencil Story' (1972-3), in which he found an old, blunt pencil and sharpened it. In this work the gesture is re-interpreted and a new sharpened pencil is smashed to bits.

www.mauricedoherty.com


link

:(

A murit Mielu Zlate. Cei ce au terminat Psihologia stiu despre cine vorbesc. Dumnezeu sa-l odihneasca.
Frontside smith grind


by Jay Ryan
Image hosting by Photobucket

Andrew Brandou


Image hosting by Photobucket


link

si eu sunt de parere ca daca ratonul ar avea haine ar purta treninguri de la adidas.

Sunday, March 26, 2006

Tiffany Bozic


key

link

Letter to my swedish friend



Johnny Cash - Hurt

lyrics here

Ascultand obsesiv melodia asta, in timp ce jaluzele albe se umfla de la curent si se simte ca este primavara si am o stare foarte ciudata. La un moment este un vers "my sweetest friend" - eu intelegeam my sweedish friend. Asa ca postul asta o sa fie o scrisoare catre my swedish friend. Imaginarul meu prieten suedez.

Dear swedish friend,
stiu ca esti imaginar, dar nu ma deranjeaza; oricum ma pricep foarte bine la lucrurile imaginare. Cand eram mica ai mei nu ma lasau sa ies afara, sa ma imprietenesc cu copii. Aveau oroare de "viata de strada". Asa ca stateam mult in casa si ma jucam cu soldateii si cariocile ( cel mai mult imi placea movul), revistele pif si rahan. Si aveam multi prieteni imaginari. Aveam multi omuleti imaginari imprastiati prin toata casa: in perdele, in dulap, in desenele din covor, in perete. De omul din perete imi era cel mai frica. Avea un ochi inchis si eu credeam ca atunci cand il va deschide va fi vai si amar de mine.

Uneori, cam de 2 ori pe an, reuseam sa ma joc cu verisoarele mele si prietenii lor de pe strada. Atunci jucam fotbal si ma dadeam cu rolele, cadeam si-mi faceam genunchii praf. Si ma simteam asa bine sa am prieteni reali. Reveneam apoi in casa. Eram cel mai cuminte copil din lume, unde ma puneai acolo stateam. Si-mi faceam imediat o lume mult mai colorata si plina de personaje pentru ca vedeam o lume chiar si in mozaicului granitului alb-negru de pe hol.

Problema este ca asa m-am obisnuit sa fiu singura. Si o lunga de perioada de timp mi-a convenit sa stau in casa, cu cartile mele. Cat am fost singura nu faceam sa sufere pe nimeni ( poate doar pe mine, tinandu-ma izolata de oameni). Dar am inceput sa "vorbesc" ( cum zice bunica) cu baieti. Intr-o relatie ma obosea sa ma vad zilnic cu prietenul. Sincer nu-i vedeam rostul si mi se parea sufocare. Aveam nevoie de spatiul meu, de timpul meu. Acum insa s-au inversat rolurile. Nu-mi mai ajunge sa stau la distanta, dar m-am pomenit ca sunt eu tinuta la mare departare si nu prea am ce face. Simtindu-ma insa asa cum ma simt acum, imi dau seama cat de singuri s-au simtit niste oameni din cauza mea :(.
Unele stari sunt mult prea nordice si reci.

The fine art of Lori Earley


caterpillar dream


link


Uneori Charles Dickens iti aduce aminte de o cana si alteori o cana iti aduce aminte de Charles Dickens.

Orice poate fi zen



The Zen of Screaming offers tips and exercises on creating your own powerful scream.
from here

Saturday, March 25, 2006

The red ball project by Kurt Perschke




An inflatable mobile sculptural work, the RedBall Project is about perceiving the architectural space all around us with fresh eyes. Like an exclamation point, it brings lighthearted attention and focus to the sites it squishes into.

link

Smoking pid'jin wallet



:D Cred ca am gasit cadoul perfect pentru Eugen si Tudor.

Kimiko Yoshida


The green tea bride

The sakura bride


from here

:) basmalute



more dogs here

Transparent butterflies



from here

Friday, March 24, 2006

Cand el ii spusese ca ii era cel mai teama de singuratate, ea mintise ca ei nu-i este frica ca ar putea ramane vreodata singura. Dar ii era. Altfel cum s-ar explica toate lucrurile cu sot de la ea din casa? Fiecare planta mai avea o planta langa ea, fiecare jucarie isi avea pereche. Chiar si scoicile si tablourile de pe pereti. Si cand era intr-o zi in vizita, vazuse o pastorita singura pe un raft. Luase atunci un fotbalist oribil, din sticla grosolana, si-l pusese langa ea. Si sperase ca dupa vizita, gazdele sa nu-i desparta pe cei doi.

Axel Erlandson and the Tree Circus





more here

:*:*:*



Happy birthday criz! Love ya!

Thursday, March 23, 2006

Anne Michaux



from here
Handmade stuffed animals


by Natalia Fadeeva
Image hosting by Photobucket


more cute stuffed animals here
Am dormit foarte putin azi noapte pentru ca la 4 dimineata m-am trezit sa ascult o mierla. Canta asa de frumos in lumina lunii. M-am dus in bucatarie sa vad daca se aude mai tare. Cu pisicul dupa mine, pentru ca fara el nu se poate. In bucatarie se auzea prea indepartat cantecul. Ne-am dus in baie. Acolo se auzea perfect. M-am asezat in cada, cu pisicul pe masina de spalat. Amandoi somnorosi, ciufuliti, cu parul in ochi si pantaloni de pijama prea largi. Ora 4 dimineata este una din orele perfecte, cand se intampla lucruri bune si secrete. Cand eram mica cam pe la ora asta plecam la pescuit unde prindeam lacuste imense, verzi. Pana la urma mierla a binevoit sa schimbe pomul, asa ca am putut sa ma intorc in pat si sa o ascult de acolo.

Wednesday, March 22, 2006

Gusturi

Da, marturisesc ca fac discriminari. Cand este vorba de culoarea hainelor sau a pantofilor. Si am dreptate. Intotdeauna femeile imbracate in roz din cap pana in picioare vor fi antipatice si nesimtite ( later edit: pentru mine). Si te vor calca pe picioare, in timp ce rozul aprins al taiorului lor te va orbi si te va face sa intri intr-un stalp. Si nici macar nu vor zice "pardon". Pentru ca femeia imbracata total in roz are drumul ei, de la care nu o poate abate nimeni.

Mai am o mare problema si cu femeile cu ghetute argintii cu toc. Interesante incaltari acesti pantofi argintii. Unii dintre noi se vor simti ispititi sa-i asemene cu niste cizmulite de astronaut. Sau de persoana care se duce sa faca dezinfectari intr-o zona infestata de un virus mortal. Eu cred insa ca daca incalti asa ceva o sa ai picioare de omul de tinichea. Sau de omul acela de la inceputul filmelor rusesti,cu tichie ca un degetar, care batea un gong. Cand mai ai insa si diademe de margaritare albe pe ei se schimba treaba. Nici macar nu mai am cu cine sa te aseman. Pentru ca intreci chiar gustul prostului gust.

Mai discriminez si pantofiorii aurii eleganti( cu sau fara paiete). Intotdeauna mi-am inchipuit ca daca un gandac ar avea bani si de unde sa-si cumpere, pantofiori aurii si-ar cumpara.Eventual niste balerini aurii, usori si comozi. Ca sa poata umbla mai bine pash-pash prin punga de paine si sa scoata zgomotul acela discret, aristocratic, dulce fosgaitor, mancator de nervi.

Tuesday, March 21, 2006

Remember "The godfather"?



Te-a suparat cineva? Vrei sa-i arati ce soarta cruda il asteapta? Pune-i o perna din asta in pat.

yada-yada

Am aflat azi cu bucurie ca prietena unui coleg de munca pleaca la Chisinau unde se gasesc caramele din alea bune, ca pe vremea lui Ceausescu. Avem de gand sa o rugam sa cumpere muuulte pungi cu caramele. Oare de ce caramelele alea se gasesc doar la comunisti? Oare numai mainile talentate de cofetari comunisti le pot prepara? Este o reteta comunista la care capitalistul nu are acces? Sau are acces dar n-o intelege si de aceea din mainile lui de capitalist ies lucruri gustoase, dar intr-un mod mult mai plat si nesemnificativ?

Azi nu prea este de munca asa ca stau si mananc gogosi, citind o carte de groaza. Din cand in cand mai arunc un ochi si la monitorul art-ului care se uita la Seinfeld. Foarte relaxant. Intotdeauna cand sunt relaxata devin zapacita insa, ceea ce nu este prea bine. Cine umbla azi pe strada cu capul in nori, gata sa intre cu capul intr-un cablu taiat, din care ieseau scantei? Eu, evident.
Dar din alte puncte de vedere este foarte ok pentru ca de cand cu astenia am o stare generala de nepasare si egoism cum rareori mi se intampla. Ce bine este cand nu mai dai 2 bani pe nimic si exact atunci primesti tot ce inainte nu capatai, desi te dadeai cu capul de toti peretii. Ce face atitudinea asta de om nepasator, care se simte bine in pielea lui, isi cere drepturile si nu-l intereseaza daca este refuzat, dom'le!

Monday, March 20, 2006

Keiko Sato said fuck the dishes, they are an installation.



Image hosting by Photobucket


more projects here

Unfortunate animal of the month club

Something dreadful in the mail each month to brighten your life


Image hosting by Photobucket


more here

Nada

Am asaaaa o stare de lene ( sau sa-i zicem mai frumos, astenie). Stau cu capul pe o mapa portocalie si nu am pic de putere. Am vrut sa intind mana sa iau o steluta de mare de pe birou, sa ma joc cu ea. Am reusit sa misc un pic un deget, dar a fost prea mult. Apoi am renuntat. E asa de bine sa stai in lumina calduta de soare si sa vorbesti nimicuri. Despre pulovere barbatesti mov, cu guler roz si schiori pe piept si spate. Despre ploi in luna mai si despre ce este in neregula cu planeta asta din punct de vedere meteorologic. Nu mai conteaza nimic. Nici faptul ca serverul a fost stricat, ca blogger tot merge ca naiba, nici problemele de corason, nici nimic. Azi niste oameni au ajuns pe blog cautand "genunchi umflati" si " porumbel care canta la geam". M-ar amuza daca as avea putere sa rad. Dar si pentru asta mi-ar trebui energie.
Cum spune art directorul privind cu mila cum ma topesc ca o melasa: " dar ce putem face? nimic!".
Am reusit totusi sa scriu acest post despre nimic. Pentru ca este asa de bineee nu numai sa vorbesti despre nimicuri, ci si sa scrii despre ele.

Sunday, March 19, 2006

snowglobes

Traveler 63 at night
by Walter Martin and Paloma Munoz

Image hosting by Photobucket


from here
Azi este duminica. Sper sa vad o chinchilla.
Well sure, saturn devours youth,
But
What shape has saturn
For an old man
Who isn't afraid
anymore

from found magazine

found magazine is a a collection of pictures and notes that people have found on the street.

The orange

by Benjamin Rosenbaum

An orange ruled the world.

It was an unexpected thing, the temporary abdication of Heavenly Providence, entrusting the whole matter to a simple orange.

The orange, in a grove in Florida, humbly accepted the honor. The other oranges, the birds, and the men in their tractors wept with joy; the tractors' motors rumbled hymns of praise.

Airplane pilots passing over would circle the grove and tell their passengers, "Below us is the grove where the orange who rules the world grows on a simple branch." And the passengers would be silent with awe.

The governor of Florida declared every day a holiday. On summer afternoons the Dalai Lama would come to the grove and sit with the orange, and talk about life.

When the time came for the orange to be picked, none of the migrant workers would do it: they went on strike. The foremen wept. The other oranges swore they would turn sour. But the orange who ruled the world said, "No, my friends; it is time."

Finally a man from Chicago, with a heart as windy and cold as Lake Michigan in wintertime, was brought in. He put down his briefcase, climbed up on a ladder, and picked the orange. The birds were silent and the clouds had gone away. The orange thanked the man from Chicago.

They say that when the orange went through the national produce processing and distribution system, certain machines turned to gold, truck drivers had epiphanies, aging rural store managers called their estranged lesbian daughters on Wall Street and all was forgiven.

I bought the orange who ruled the world for 39 cents at Safeway three days ago, and for three days he sat in my fruit basket and was my teacher. Today, he told me, "it is time," and I ate him.

Now we are on our own again.

www.benjaminrosenbaum.com

Saturday, March 18, 2006

Laser scissors

Vreau foarfeca asta! Ce frumos trebuie sa fie pentru o persoana

obsedata de linii drepte sa poata taia cu foarfeca orice, fara sa o

ia aiurea in tramvai. Beautiful!





( in alta ordine trebuie sa spun ca blogger sucks. noroc ca mai pot

posta de pe photobucket. evident, asta cand ma lasa blogger sa-mi vad

blogul).
Image hosting by Photobucket

Thursday, March 16, 2006

Shannon Fagan




his site

Azi

In a cavern, in a canyon,
Excavating for a mine,
Dwelt a miner, forty niner,
And his daughter Clementine.

Oh my darling, oh my darling
Oh my darling Clementine,
You are lost and gone forever,
Dreadful sorry, Clementine.

Light she was and like a fairy,
And her shoes were number nine,
Herring boxes, without topses,
Sandals were for Clementine.

Azi toata ziua am ras de poza asta si am cantat "oh my darlin' clementine". Iar spre seara chiar am facut karaoke pentru ca aici este melodia, cantata parca de o flashneta. Mai lipsea papagalul cu biletele ( de la care am tras eu un biletel, acum cativa ani, in care scria cu foarte multe greseli ca o sa fiu un negutator renumit printre targoveti).


(cow conga)
Dalai Lama a zis: Yeti sta in fata vizuinii unei marmote; asteapta sa apara una o insfaca si o pune sub el, asteptand sa mai apara inca una - voia sa prinda mai multe. Apare alta marmota si Yeti se repede si o prinde si pe aceasta si o pune sub el, in vreme ce prima marmota fuge. Si tot asa.

Vedeti? Eu, Yeti si Dalai Lama avem ceva in comun. Prindem si scapam marmote.

So, what are designers?

Tare as vrea sa citesc cartea asta.

Hair raising

Hair Raising is an exhibition running at the San Jose Institute of Contemporary Art featuring art made of, and about, human hair.The exhibition identity was designed and hand-sewn by Apple Art Director, Sandy Suffield, using the hair from several willing volunteers in the design studio.


by Wrenay Gomez Charlton

preview the exhibition here
Ce lucruri dragute pot sa-ti spuna uneori anumite persoane dragi!

"Eu: Era o balta maaare in fata la Patria. N-am avut cum s-o ocolesc si am calcat in ea. Acum am blugii uzi pana la genunchi! :("
El: Deci ceilalti oameni s-au udat doar pana la glezne, nu?"

Wednesday, March 15, 2006

"Nu imi place viata de adult si nu imi place sa omor gandaci".

... se spunea candva in august aici ( imi place mult mult blogul asta, l-am citit ca pe o carte).

Sa fii adult seamana foarte tare cu operatia de omorat gandaci. Nu ai pe cine sa pui sa faca asta, trebuie sa o faci tu.

De cand m-am facut mare m-am pomenit cu foarte multi scheleti in dulap, dositi bine sub bluze. Ei bine, ei sunt mici, cat niste brose, dar cand apar in falfait de molii capata mai multa importanta decat merita.
De exemplu mi-am dat seama ca nu sunt o persoana atat de buna. Am vazut de atatea ori caini ce pareau sa se fi pierdut de stapani si mi-a fost mila de ei, dar nu i-am luat acasa.



A “christmas gift” was sent to company directors and managers, encouraging them to donate money during the holiday season.

Agency: Leo Burnett, Lisabon.

via advertising/design goodness


from i need time to think about wildlife

Pentru o persoana cu multe cani obisnuite in dulap, cam am o obsesie pentru canile neobisnuite.

Tate Britain - "Your collection"



Whether you’re into bestiality, yellow or strange faces – or you just have a hangover—Tate Britain is the place for you. And they’ll give you a guide to prove it. Launched this winter, the guides like “I’m an animal freak collection” or “I’ve got a big meeting collection” direct you to just the work you need to see for your frame of mind.



Just been dumped? Go see Millais’s Ophelia, which comes accompanied by the comforting words:
“We know how it feels. You don’t even want to wake up in the mornings. Everything feels like Ophelia by John Everett Millais. But think about it: if someone else went through that, maybe it’s not the end of the world for you.”

tate britain