Tuesday, June 20, 2006

Lucruri, intamplari, persoane care nu au fost sa fie ale mele

Baiatul din clasa a 10a dupa care eram moarta dar pe care mi l-a furat "cea mai buna prietena". Ce vremuri! :P

Canonul in D major al lui Johann Pachelbel - era melodia mea preferata pana cand am auzit o tipa din serialul "melrose place" recitand: "vaaai, asta este melodia mea de suflet. cum ai stiut?" ( in timpul unui picnic romantic). De atunci melodia a fost intinata de acest serial si nu o mai pot asculta fara sa ma gandesc la melrose place :(

O bluza perfecta, cu un urs koala, care-mi aparuse intr-un vis. A cumparat-o inaintea mea o fata inalta, cu ochi rai si prezenta alunecoasa.

Zeci de locuri in autobuz, tramvai, metrou ocupate de persoane rapide si agile, care s-au prabusit pe ele, ca niste aluaturi moi si acolo au ramas.

Zeci de autobuze, tramvaie, metrouri si taxi-uri care nu au oprit sa ma ia si pe mine, desi soferii mi-au dat impresia ca o sa opreasca.

Faianta si gresie foarte frumoase si de buna calitate (mi-e ciuda ca nu-mi amintesc acum numele magazinului) pe care nu le-am putut pune in casa din cauza unei vanzatoare incompetente ( dar macar am avut satisfactia sa-i zic sefului vanzatoarei, cand a dat telefon sa-si ceara scuze, vorbele pline de maturitate, de om mare: "pai se poate asa ceva? o sa dati faliment in ritmul asta" :P)

Nu stiu cati angajatori, din diferite domenii ( cand nu stiam eu ce o sa ma fac cand o sa fiu mare si nu stiam sa fac nimic, am petrecut o perioada destul de lunga de timp incercand sa ma angajez aiurea) care s-au uitat cu mila la mine si m-au considerat prea creativa, inteligenta si cu studii inalte ca sa ma angajeze.

:)

2 comments:

Anonymous said...

Eu,cand aud canonul in D major, vad niste oi dormind sub un cer instelat si cu luna plina. Prefer asta imaginii tipei din Melrose :)

Anonymous said...

Pai voiam sa termin postul cu un fel de multumire tuturor care nu m-au vrut. Ca a iesit mai bine asa. Dar parca prea era un cliseu :P