Friday, November 25, 2016

Fragilitate

Suntem atat de delicati, ne spargem si ne frangem in milioane de cioburi si aschii atat de usor. De ce nu putem sa fim ca etichetele alea de pe carti, pe care oricat ai incercat sa le sfasii, iti raman mereu bucati incapatane? Si apoi ramane lipiciul si astfel mica eticheta lasa o urma, fara sa fie nevoite sa faca lucruri prea marete.

Monday, November 07, 2016

Practic in bucatarie

In ultimii 3-4 ani am invatat atat de multe despre oameni, viata, dezamagiri, planuri, dorinte, incat uneori ma intreb daca mi-a mai ramas ceva de invatat. Si totusi, daca ma intrebi care e cel mai practic si neasteptat de folositor lucru pe care l-am invatat in acesti ani, imi vine in minte in primul rand: https://www.youtube.com/watch?v=quy-7KzH_I4


Saturday, October 29, 2016

Ploaie de dorinte cazatoare

E bine sa ai din cand in cand dorinte mici si excentrice. E stiut faptul ca dorintele alea mari, care au nevoie de ani sa se indeplineasca, si alteori au nevoie de cateva vieti chiar, trebuie amestecate cu multe dorinte marunte si nu neaparat importante. Ca sa ti se indeplineasca si tie ceva si sa nu te mai simti mereu ghinionistul/ghinionista pamantului.
De exemplu, eu imi doresc foarte mult sa-mi fac un autoportret artistic cu o gaina fotogenica.
Iar o dorinta care mi s-a indeplinit de curand: in viata mea a reaparut din nou un acordeon mic, de culoarea smaraldului, pe care il credeam pierdut pe vecie.
In plus, mi-am indeplinit singura 30% dintr-o dorinta foarte serioasa, aceea de a avea o viata cat mai usoara si cat mai putin complicata cu drame. Tot ce am facut a fost sa-mi schimb ultimul portofel din seria portofelelor posedate de alarme care se reactivau periodic. Din cauza acestor portofele, ajunsesem sa intru in orice magazin cu inima in dinti, privirea in jos si senzatie de hotoman pus pe fapte rele. Si cand auzeam alarma si vedeam bodyguardul cum zboara spre mine ca un bondar incantat, imi promiteam ca o sa arunc portofelul umilintei undeva cat mai departe, poate chiar in Groapa Marianelor. Aproape 100 de bodyguarzi au vazut ce am in plase si in geanta. Acum doua zile am reusit insa in sfarsit sa scap de blestem. Si ca sa ma razbun pe toate specia portofelelor, mi-am luat in locul lor un penar minunat, cu elefanti, de la Carturesti. Pentru ca m-am plictisit sa fiu om mare.

Monday, October 17, 2016

Adevărul gol-plinuţ

Daca o sa vorbesti doar despre ce nu ai, sau ai pierdut, sau ti-a scapat printre degete, o sa te trezesti ca ai o viata plina numai de goluri, sparturi si bule de sapun dizolvate in aerul trecutului. Si cand iti vezi viata ca un cascaval elvetian, poti sa fii sigur ca o sa atragi numai soareci si sobolani, care o sa rontaie si mai mult din ea.
Dar daca o sa vorbeste doar despre ce ai, o sa descoperi ca ai o viata atat de plina, incat ai de dat si altora un pic, sau poate chiar mai mult, din ea. Si ca plinul nu se termina niciodata, oricat de mult ar veni altii si ar lua.

Thursday, October 06, 2016

O intamplare in culori

Am pus rosia pe farfuria galbena si, impiedicandu-ma in papucii albi, m-am grabit sa raspund, suna telefonul argintiu. Am auzit vocea ta verde. Doar ca nu era verdele obisnuit, verde de frunza, verde de smarald neslefuit. De data aceasta era un verde-venin de vipera, galbeniu si alunecos. M-am facut albastrie la fata si m-am asezat pe canapeaua crem. O perna indigo a cazut pe covorul rubiniu. Si ziua aurie s-a facut treptat neagra.

Tuesday, October 04, 2016

Ziua Internationala a Vanatailor

M-am trezit dimineata si am dat cu piciorul in tocul usii si imediat mi-am prins un deget in usa de la baie, apoi, nu stiu cum, ca totusi nu am degete textile, mi s-a prins un alt deget ca un snur in jurul clantei usii de la intrare. Iar la bucatarie am deschis usa de la dulapul de sus, am uitat-o deschisa si i-am facut cunostinta cu tampla mea. Apoi am calcat stramb, mi-a intrat o creanga in ochi si m-am zgariat intr-un cui.
Sarbatoresc cam o data pe luna zile din acestea, pline de urme, cucuie si vanatai. Dar atunci ma gandesc ca totusi e ok, e bine ca inca am un corp pe care sa-l invinetesc.

Wednesday, September 28, 2016

Postasul talentat nu arunca niciodata de doua ori

    Astazi vreau doar sa ma minunez de super puterea unui postas: a ajuns in fata unui bloc de 2 etaje, s-a opintit putin si a aruncat un ziar direct in balconul unui apartament de la etajul 1!
   Postasii au multe super puteri: am vazut unul cum baga plicuri in cutiile postale cu dexteritatea unui crupier din Las Vegas. Iar acum mai multi ani, am vazut un postas calmand un caine nervos cu numai cateva soapte magice. Nu stiu ce i-a zis, probabil ceva gen: "Daca nu taci, o sa-i dau stapanului tau numai brosuri despre cabinete veterinare si fluturasi cu adoptii de pisici".

Monday, September 26, 2016

O masa cat o insula

  Am avut mereu birouri mici si delicate, pe care nu incapeau prea multe lucruri si nici picioarele mele nu se descurcau prea bine sub ele. Mi-am zis mereu ca atunci cand o sa am casa mea, o sa-mi pun in sufragerie cea mai lunga si mai lata masa. Cam ca masa Palarierului cel nebun din Alice in Tara Minunilor. Pe care o sa incapa vaze cu flori, veioze cu lumina calda, carioci si sute de creioane si foi gata sa fie desenate, cosuri cu mere si portocale - o masa care o sa fie inima casei. Inconjurata de scaune si banci si taburete de toate formele, culorile si marimile, din lemn, catifea sau matase.
  Dar cand m-am mutat la casa mea, am vazut ca masa mea de vis nu prea incape in sufragerie. Si ca am de ales: sa am o masa mare + nimic altceva sau sa am de toate + o masa mica. Asa ca a trebuit sa renunt temporar la vis. Pana cand o sa ma supar si o sa-mi cumpar o casa in care o sa am un singur etaj doar pentru masa asta lunga si lata. Si am scris postul asta astazi, ca sa-l recitesc peste cativa ani, in timp ce stau la masa mea minunata.

Wednesday, September 21, 2016

Vertigo

Sambata, ora 4 dimineata, ne aflam la etajul 11. Imagineaza-ti o pisica, poate chiar pisica mea, Cipica, agatata cu ghearele de partea de sus a plasei anti-tantari de la geam, zguduind-o cu puterea celor 6 kg, in timp ce urla cu vocea lui Pharrell: Freeeedooom!
Si imagineaza-ti o fata, poate este vorba chiar despre mine, ce incearca sa desprinda pisica zbuciumata si sa tina plasa sa nu cada din balamale, in timp ce striga: "Nuuu, la noi in casa se canta doar Happy de Pharrell!"


Friday, September 16, 2016

Un lucru pe care nu-l inteleg

De ce costa lacrimile artificiale atat de mult? Sunt oare farmacistii obligati ca in fiecare noapte cu luna plina sa care un rucsac plin cu pipete si sa sara gardul gradinii zoologice, ca sa recolteze si sa imbutelieze rarele lacrimi de crocodil? Sau exista undeva, departe, o ferma de roboti torturati ca sa planga zilnic cel putin 3 litri de lacrimi de artificiale?
Eliberati crocodilii si roboti, prefer oricum lacrimile adevarate! Sunt si mult mai ieftine, te costa doar cateva inimi frante pe an.

Thursday, September 15, 2016

Ziua perfecta, in care nu s-a intamplat nimic

Being Boring

May you live in interesting times.’ Chinese curse
 If you ask me ‘What’s new?’, I have nothing to say
 Except that the garden is growing.
 I had a slight cold but it’s better today.
 I’m content with the way things are going.
 Yes, he is the same as he usually is,
 Still eating and sleeping and snoring.
 I get on with my work. He gets on with his.
 I know this is all very boring.
 There was drama enough in my turbulent past:
 Tears and passion - I’ve used up a tankful.
 No news is good news, and long may it last.
 If nothing much happens, I’m thankful.
 A happier cabbage you never did see,
 My vegetable spirits are soaring.
 If you’re after excitement, steer well clear of me.
 I want to go on being boring.
 I don’t go to parties. Well, what are they for,
 If you don’t need to find a new lover?
 You drink and you listen and drink a bit more
 And you take the next day to recover.
 Someone to stay home with was all my desire
 And, now that I’ve found a safe mooring,
 I’ve just one ambition in life: I aspire
 To go on and on being boring.
Wendy Cope

Acum mai multa vreme, am trecut prin niste momente foarte grele. Era greu la nord, era greu la sud, era greu la est, era greu la vest. Asa ca am inceput sa apreciez din tot sufletul zilele obisnuite si sa-mi numar binecuvantarile banale. Eu le numesc "zile portocalii" - zile pline de lucruri normale si mici, cand viata e buna cu tine.
De exemplu, duminica aceea in care nu am facut nimic special, doar am ras de dimineata pana seara, casa imi era un sezlong albastru, am mancat un cos de nectarine si dulceata de cirese amare si am purtat o rochie galbena, in care ma simteam ca o floarea soarelui. 

Sunday, September 11, 2016

Gat de lup duminical

    Astazi m-am trezit cu un cadou neasteptat: un gat de lup nou-nout. Uit mereu ca ii zice torticollis, mai degraba imi vine sa zic ca am un tortelini. Un tortelini mare si dureros in partea dreapta, langa umar.
Pentru ca luni vin oamenii sa instaleze contoare moderne pentru apa rece si calda, ca sa poata sa le citeasca toti spionii cu ajutorul radioului, azi a trebuit sa fac curatenie ca sa le pregatesc terenul. Dar trebuie sa marturisesc ca un om cu gat de lup este total inutil pe lumea asta si ma bucur ca stiinta nu a inventat asa ceva pana acum, pentru ca l-ar fi inventat degeaba. Iar lupii ( sau varcolacii) e clar ca sunt anti-talent cand vine vorba de treburile gospodaresti si pot sa-si ia gandul de la meserii precum menajere sau oameni de serviciu.      In afara de "au, ma doare", omul cu gat de lup nu stie sa zica sau sa faca altceva. Poate doar sa stea pe canapea, cu un prosop cald in jurul gatului, si sa manance bombonele ( si asta pana in ora 17.00, ca dieta ii interzice apoi sa mai manance altceva).


Wednesday, September 07, 2016

Dragostea mare

   Dragostea mare se formeaza un pic cate un pic, cu foarte multa rabdare: cu cate o soseta groasa cumparata cand e frig afara, cu cate o omleta gatita in lumina de soare, cu o fuga la farmacie dupa aspirina, dupa o noapte ratata, si o fapta buna servita calda, cand nimeni nu se mai asteapta, sau cand cineva e dispus sa piarda, ca sa-l lase pe celalalt sa castige ceva, orice, important pentru el.
   Iar daca dragostea asta uriasa o sa ajunga sa dispara la un moment dat acolo, in locul unde se duc si stelele cazatoare sa piara, intr-un ocean sarat de lacrimi sau dincolo de Ursa Mare, ramai macar cu gandul ca pentru cateva clipe minunate, ai avut norocul si puterea sa formezi un pic cate un pic, cu foarte multa rabdare, ceva frumos, ceva luminos, ceva mare.

Un purcel luminos in noapte

Zic mereu ca o sa-mi iau o lanterna adevarata. O lanterna ca un soare mic, pe care ai vrea sa o ai cu tine in jungla sau in mijlocul pamantului. Dar uit mereu sa o cumpar.
Asa ca, atunci cand s-a luat curentul in muntele in care locuiesc, am descoperit ca trebuie sa urc o multime de etaje cu ajutorul singurei lanterne pe care o am la breloc: un porc mic si roz, care guita de fiecare data cand lumineaza timid cu un bec amarat in rat.
Am guitat cu lanterna si am inceput sa urc incet etaj dupa etaj. O strafulgerare de lumina, un guitat, o strafulgerare de lumina, un guitat. Si auzeam vecinii bajbaind in intuneric in spatele usilor, intrebandu-se cine e porcul care locuieste la ei in bloc.

Tuesday, September 06, 2016

Un gand

Nu se stie niciodata ce-ti ofera viata, dar m-am gandit ca ar trebui totusi sa nu ma casatoresc niciodata cu un barbat cu numele de familie Ene. Pentru ca atunci m-as numi Irene Ene si m-as simti ca un ecou.